Rural Connection sau Blogul literar de la Ceatalchioi

Senzaţional! Există anonimi! (observaţii de la ţară utile şi la oraş)

2012-02-14T13:00:00.002+02:00

Nu ştiu dacătoată lumea îşi dă seama, pentru că e greu de crezut că pot fi îndeplinite criteriile,dar există printre noi şi anonimi. Nu cred că a fost aşa de la început, cred căanonimii au apărut mai târziu. Oameni care nu pot fi identificaţi. Oameni fărăADN. Fără defecte sau calităţi. Despre care nu se poate spune nimic de bine saude rău. De-aia sunt anonimi. Decât. Nu au nume, trecut, viitor sau fantezii.Nu execută nicio activitate cuantificabilă. Totuşi vin, stau şi pleacă. Vorbescfără să spună nimic. Dacă trebuie să tacă, nu reuşesc să tacă semnificativ. Chiarşi rahatul din ei este imaterial, pentru că se hrănesc anonim. În esenţă, anonimuleste o non-persoană. Fără caracteristici, anonimii sunt neţărmuriţi. Există,fără a fi. De aceea, pot fi număraţi. Eu nu-mi explic. Am studiat ani de zilegăinile din propria mea ogradă şi pot să spun în cunoştinţă de cauză că găinileanonime sunt imposibile, pentru că toate au calităţi şi defecte, au sentimente,comunică şi se raportează la realitate diferit, în moduri demne de a fi luateîn considerare. Le-am privit dormind şi am observat că uneori visează frumos,alteori urât. Aşa că am dat nume fiecărei găini din curtea mea. Am avut gâşte,raţe şi bibilici. Le-am dat nume şi le-am respectat. Nu există bibilici anonimeîn Ceatalchioi. Am avut cal, îl chema Mişu, dar nu am avut niciodată bou. Numi-am permis. Boul este un animal fascinant, chiar şi de la distanţă. Oricât arfi boul de bou, atât pot spune despre dânsul, că, măcar, nu e anonim. Nu-i aşacă este senzaţional?

Ce nu a înţeles ungureanul din tainele rachiului de corcoduşe

2012-02-09T00:54:00.001+02:00

Ninge, batevântul, bla-bla-bla! Deşi neobişnuită, până la urmă începe să-mi placă situaţia.Din fericire slănina afumată din pod este delicioasă, usturoiul nu şi-a pierdutusturimea şi cei câţiva hectolitri de rachiu de corcoduşe din butoiaşele destejar s-au învechit destul în vederea consumului. Nu îmi rămâne decât să fac ceeace fac şi vecinii mei. Adică să dau la maximum panourile cu infraroşu care îmiasigură căldura din colibă şi să opresc sonorul plasmei. Internetul zbârnâie, totsatul scrie pe bloguri, aşa că mă las acaparat de mainstream.

Tanti Paraschivaface previziuni politice consistente pe blogul ei dedicat florilor din grădină.Ea crede că ungureanul va pica la vot pentru simplul motiv că, după ce luiEoraha (conducător al regatului Baekje, pentru cine nu urmăreşte serialelecoreene) i-au fost anihilaţi soldaţii (Culcer, Baconschi, Boc, Udrea etc.), avenit timpul să-i fie sinucişi ofiţerii. Ca şi până acum în acest film istoric,însuşi deţinătorul sigiliului l-a scos pe spionache la geam, în vizorullunetiştilor, când ar fi trebuit să-l conserve la gheaţă. Pentru că, vai,iarăşi s-a marţagonit! Gândiţi-vă, însă, cum ar fi fost dacă s-ar fi realizatplanul de-anţărţ, ne bagă-n boală autoarea. Acela în care bondul ar fi devenitel însuşi, cândva, Eoraha. Însă cineva din palat îi poartă sâmbetele timonierului...Aici Paraschiva se pupă cu Zenovei. Pe blogul celui din urmă, unde găsesc deobicei sfaturi privind exploatarea motoarelor cu injecţie, el râde în hohote depresa care îl laudă pe Boc pentru spasmul cerebral de a-i trage după el în jalepe foştii miniştri. Vezi bine că Boc nu poate fi bănuit de iniţiativă, pe el l-asunat Blaga, care are scufiţă, şi i-a explicat ce să facă. Tind să îi daudreptate lui Zenovei, a fost şofer la UTC şi i-a cunoscut chiar intim pe mulţidintre politicieni încă de pe când erau mici şi nu se ştergeau singuri, ceea ceîl califică.

Rachiul face miciperle pe lângă buza paharului şi este uleiooos... uleiooos, slana mi se topeşteîn gură înainte de a-mi înmiresma amigdalele. Şi, desigur, usturoiul înţepător îmiridică firele de păr de pe braţe. Din cauza asta mâna îmi tremură şi greşesc.În loc să intru pe blogul lui Sensei, specializat în politică, intru la Babulea,vrăjitoarea satului. Ea oferă celor interesaţi, în schimbul unor produsealimentare, şansa de a-şi pedepsi duşmanii prin ologire sau brâncă. Pozelepostate de ea arată câţiva schilozi, ba chiar şi două-trei cadavre groaznicmutilate. Neliniştit, îmi studiez mâinile şi picioarele. Nu, nu mi-au apărutîncă pete violet. O lovitură puternică în uşă mă înspăimântă cu totul. N-amauzit să latre câinii dar este Sensei, pe el nu îl latră, a intrat şi sescutură de zăpadă. Ai citit postul meu? strigă el enervat la maximum. Că nu aidat like! După ce se mai linişteştecu un strop de rachiu şi se descheie la cămaşă, pentru că în bordei s-a făcutcald, îmi spune că poate nici nu merită să-i dau like. A scris un text mai greoi, foarte tehnic, aşa că probabil că nicinu l-aş fi citit până la capăt. Despre ce se întâmplă azi în ţară? îl întreb eu,curios. Nu, nu, se apără el. Nu mai pot să o fac. Paraschiva scrie mai binedecât mine şi chiar şi Zenovei. Azi am scris despre culegerea corcoduşelor şifermentarea lor în bidoane de plastic... Înţelegi? Toată lumea ştie să facă rachiu însatul ăsta. Materia primă este la fel, zahărul este la fel, soarele, bidonul...Cazanele sunt confecţionate din aceleaşi materiale, de acelaşi meşter. Procesultehnologic nu s-a schimbat de o mie de ani. Atunci de ce rachiul nostru esteatât de bun (noi fierbem împreună corcoduşele) şi pe al lor nu poţi să-l bei? ofteazăbătrânul meu maestru. Că doar nici ceilalţi nu sunt proşti! M-am gândit şi m-amtot gândit... Administrarea treburilor ţării şi fabricarea alcoolului sunt lafel. Poate că ştia şi Boc câte ceva. Poate că ştia CE. Dar de unde să ştie sărmanulCUM? Şoaptele, focul, dăruirea... să guşti tot timpul, să simţi... să tegândeşti la prietenii cu care vei ciocni! Tu crezi că ăsta, omul tenebrelor, desemnatul,ştie? Ne lăsăm amândoi pătrunşi de îndoieli şi de lirism când, fără niciunsemnal prealabil din partea câinilor, auzim un ciocănit discret la fereastră. Nuîi cade bine nici lui Sensei şi este alb ca varul când în prag apare chiarBabulea, vrăjitoarea. Vecine, nu ai un borcan de untură? Bineînţeles, stai săbei un rachiu, o invit eu. Ai văzut pozele de pe blog? mă întreabă ea. Că numi-ai dat like... În scurt timp ni sealătură Zenovei şi Paraschiva. Nici lor nu le dădusem like... Vecine, nu te calici,îmi spun ei într-un glas. Mai dă jos din pod o bucată de slănină!

În sfârşit, amrămas singur. Este trecut de miezul nopţii. E lună plină şi câinii urlă dement.Îmi suflec mânecile şi încep să scriu o postare de blog, să fie gata înainte devotul în Parlament. Primele cuvinte sunt: „Ce nu a înţeles ungureanul dintainele rachiului de corcoduşe...” Pe mâini şi pe picioare îmi apar mari peteviolet. Mă gândesc că, probabil, untura pe care i-am dat-o lui Babulea erarâncedă.

Arta datului papucilor şi poezia superpleonasmului psihologic

2012-02-07T15:06:00.002+02:00

În Tulcea ninge,bate vântul şi e frig în continuare. Sufocate între mormanele uriaşe de zăpadă,blocurile muncitoreşti abia se mai zăresc din rarele elicoptere care brăzdeazăcerul şi filmează. Dacă s-ar apropia mai mult, ar putea capta o imagineteribilă. Căile de acces sunt blocate de zeci de perechi de papuci de toateculorile! Papucii au apărut peste tot încă de ieri şi numărul lor creşte de laoră la oră. Cu cât sunt mai multe perechi la uşi şi la porţi şi chiar pebalcoane, ceea ce sporeşte entuziasmul popular, cu atât mai redus pare numărul lor înraport cu necesităţile reale ale românilor! Se spune că se întâmplă în toatăţara. Nimeni nu ştie cine coordonează această acţiune, poate că este doar o formă nouă de artăpopulară. Dacă fenomenul acesta naţional va dura suficient, pun pariu că vomexporta arta datului papucilor în tot clubul select al Uniunii Europene, pentrua face cunoscută şi peste hotare admirabila noastră cultură. Este trist şifrumos să pui flori în locul în care te desparţi de cineva dar cât de practicşi de plăcut este pentru cel care pleacă să îşi găsească papucii imediat, deoriunde şi-ar lua valea, de oriunde s-ar căra! O altă formă sublimă de artă azilelor noastre a devenit, pe neaşteptate, pleonasmul sau, mai precis,superpleonasmul psihologic. Acesta face cu adevărat carieră şi este vorbadespre superpleonasmul din Piaţa Universităţii, importat psihologic de lapoarta Palatului Cotroceni: „Ieşi afară, javră ordinară!”. Scris pe bucăţi deambalaj, cântat, scandat din mii de piepturi, inscripţionat pe tramvaie şi petricouri, el devine în aceste zile scânteia din care se naşte un nou curent înpoezie, o poezie care cam lâncezea. Permeabil la influenţele sale tari şiidentificându-se, practic, cu filozofia superpleonasmului psihologic, cetăţeanulE. Boc îmi pare a fi primul său consumator avizat. Servit la pachet cu arta datuluipapucilor, superpleonasmul „Ieşi afară, javră ordinară!” vesteşte pentruiubitorii de frumos din instituţiile noastre democratice o primăvară de pomină!

Naiv e că

2012-02-06T17:12:00.003+02:00

ninge

la poarta cetăţii

deschisă n-a fost vreodată şi nimeni

nu aşteaptă pe nimeni pe nimeni nu ninge

în partea

cealaltă

Aici este bine

ruina dansează sub solzii şopârlei de piatră

ea-mi doarme pe mână

ca ora exactă

lanterne de spumă,

oculte,

învie pe limba maimuţei de pază

din piaţă

ieşi iute din mine şi du-te

paiaţă

mă-mbie degeaba

şi ninge degeaba la

poartă

degeaba mă scoate din suflet

afară

o voce arabă

paiaţă

doar moartea o ştie

acolo

cad albe

femei de zăpadă

ce mâine vor naşte

copii fără nume cu ochii de

lapte

şi totuşi nu-i nimeni

ruina

dansează sub solzii şopârlei de piatră

căci nimeni n-aşteaptă pe nimeni

şi nimeni

nu poate ajunge

în partea

cealaltă

Iarna de Vasile Alecsandri

2012-02-04T10:47:00.007+02:00

Nu pot să stau pur şi simplu şi să aştept sătreacă iarna. E prea dur. Trebuie să fac ceva bun pentru cei care măînconjoară, trebuie să rămân activ cu orice preţ. Pentru că încep săîmbătrânesc, am câteva rutine. Asta îmi dă sentimentul că este în regulă, bachiar mă face să simt eternitatea, măreţia universului, din care şi noi facemparte. Nu vreau să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla dacă rutinele mele nu arexista, dacă m-aş trezi într-o dimineaţă şi m-aş apuca de nefăcute. Adică, dacăaş fierbe un ceai în loc de cafea sau dacă nu aş mai fuma trei ţigări una dupăalta. Dacă i-aş da drumul lui Blacky să iasă singur în zăpadă, în timp ce eum-aş spăla până la brâu cu apa îngheţată din găleată. Dacă aş fi mult maitânăr. Astea nu pot fi rutinele mele, aşa ceva ar da lucrurile peste cap. Blackyse mai poate ţine puţin, chiar dacă miroase curios zăpada strecurată pe subuşă, aşa că renunţ la înviorare, îmi beau liniştit cafeaua şi citesc de peKindle cu voce tare poezia „Iarna” de Vasile Alecsandri. V-o recomand, îţiaşterne pacea în suflet. Apoi intru pe Net şi citesc tot felul de alte lucruri,în general porcăriile zilelor noastre. Nu contează ce anume citesc, la fel capastelul amintit şi acestea îmi aştern pacea în suflet. Ele descriu în cuvintesimple realitatea. Rutinele sunt respectate. Dar oricât aş fi de activ şi de util celorlalţi, pacea din suflet mă copleşeşte în scurt timp şi devineinsuportabilă. Îi pun lesa lui Blacky şi ieşim să ne convingem de puritatealumii şi de măreţia universului. Şi ce vedem?

„Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare,

Ca fantasme albe plopii înşiraţi se perd în zare,

Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,

Se văd satele pierdute sub clăbuci albii de fum.”

Vizibilitatea e bună, viscolul s-a oprit. Câţiva cai pasc zăpada din fundul curţii, rămaşi acolo de astă-vară, când aveam lucernă. Facem repede pipi lângă un dud şi, cutremuraţi, dăm să intrăm înapoi la căldură. Găinile ne privesc cu ciudă de pe crengile îngheţate. Apă, haleală? clipesc ele nervoase. Nu cureţi zăpada? Noi când ne dăm jos din pomi? Le înţeleg problemele, au dreptate să protesteze. Timpul trece în favoarea voastră, le spun. Mai răbdaţi puţin. Dar iarna înseamnă austeritate continui eu, amintindu-mi brusc o frumoasă poezie de Otilia Cazimir, o poezie care aşterne, de asemenea, pacea în suflete. Iarna înseamnă criză mondială!

“Uite-o-n capul podului,
În văzul norodului,
Pe-un butuc de lemn uscat,
Cu cojoc de căpătat,
Cu năframă de furat,
Cu catrinţă de aba,
Vântul să-l strecori prin ea!

Şi cum suflă-n pumnii reci,
Scoate pâcla pe poteci,
Iar pe fund de văi destramă
Neguri vinete, de scamă...”


Recit aceste versuri cu intonaţie în timp ce le arunc orătăniilor priviri semnificative. Dar găinile mele nu sunt prea grozave, nu au emoţii estetice. Ele ar vrea să le arunc altceva. De unde să le dau eu acum haleală şi apă? Şi lopata aia pe unde o fi pierdută? Băi Blacky, ştii ce? Dă-le dracului! Nu vezi că nu înţeleg nimic din poezia acestui anotimp? Astea nu-s găini, sunt ciumpalaci!

“Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,

Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!

Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;

Soarele rotund şi palid se prevede printre nori

Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.”

Baletul roz

2012-02-01T08:47:00.002+02:00

Iubesc nunţile.Sînt, poate, rarele evenimente ale vieţii în care faci ceea ce eşti cu adevăratpregătit să faci. În care eşti tu însuţi. În care acţionezi ca un profesionist.În care nu te mai bîlbîi, nu te mai jenezi, nu te mai scuzi lovindu-te,anesteziat, de protuberanţele suficienţei unei populaţii de indivizi identici,devastată de splendoarea dizarmonică a mitului propriei sale extincţii, la felde probabilă ca sarea oceanului care îi acoperă, pe ţărmuri, oasele albe. Nuntireaeste zborul. Libertatea. Ca şi cum nu te-ai mai afla în strîmtoarea prin carenu mai vrei să treci, să te strecori, să te tîrîi, să te prelingi odată cuînşelătoarea maree, binecuvîntîndu-ţi fericit strania derivă, şi miop şineobservat totodată. Căci acum este chiar timpul tău. Hei, neisprăviţilor, tatăşi frate, daţi-vă la o parte dacă speraţi să mai înghiţiţi o gură, o ultimămoleculă de aer!…

Deodatălumea lor, lumea ta necuprinsă şi ostilă, a devenit atît de mică încît ţi separe că ar fi absurd să nu o stăpîneşti. Să nu o posedezi. Să nu o strîngi îngheare pînă cînd începe să îşi elibereze formele de constrîngerile-i estetice,redevenind ceea ce a fost: un strop de cerneală. O lume de-a dreptul pitică,miniaturală, fragilă, ca un dar, ca o cutiuţă împachetată în staniolulevoluţiei proprii pe care o descoperi încîntat lîngă pernă şi, uşor neliniştitla început, o scuturi, curios, ascultînd cu ochii măriţi de spaimă ticăitulbombei cu ceas. Apoi, din ce în ce mai sigur pe catastrofala ta ereditate, îirupi ambalajul colorat şi strălucitor, făcut parcă anume ca să te inducă îneroare. Lumea asta de masculi ridicoli. Jegoşi. Rataţi. Cabotini.Controversabili. O lume care a avut nunţile ei. Îndoielnice...

Nu, nu am săo evoc, nu am să spun nimic despre iubita mea… mă înţelegi, căci ea rămînedeocamdată un ideal intangibil, un ţel îndepărtat şi nedefinit, destructurat şiatît de iluzoriu încît, cu tot anonimatul dens şi fierbinte, schizoid, în carerespiră, îi poţi intui aura subţire de foşnete cosmice, emisia eiectoplasmatică învelind-o într-o aromă de căpşune astrale şi deplasînd-o subtilspre roşu sub influenţa unei energii ideatice. Iar un alt motiv este acela căşoaptele ei nu sînt vibraţii, ci alchimie acvatică. De aceea, de fapt, ea nicinu contează.

Iubescnunţile pentru că abia atunci sînt chiar singur. Eu şi felia mea de pîine cumarmeladă, la capătul debarcaderului, lăsînd frimiturile să se scuture, prinsuprafaţa vîscoasă a apei, prin pelicula vie, spre miezul ei sulfurat, de undemi s-a spus că odinioară se ridicau aburii respiraţiei unui elefant scufundatdupă perle. E un basm ciudat. Dar înainte de toate am nevoie de clipa asta delinişte, care răscoleşte în mine o forţă mortală.

Iubescnunţile pentru că sînt compuse din mişcări simple şi obligatorii, violente.Paşii sînt măsuraţi, întotdeauna în număr de cinci, spre apus, şi sînt însoţiţide deplasarea şerpuitoare a trupului pe o verticală fracturată de ţipeteleguturale care mă inspiră şi mă umplu de ură. De dragoste. De nebunie. Defarmec. Gîtul meu, ca o sabie, şuieră ameninţător peste unduirile plajei,ridicînd, din nisip, catedrale. Urmează o întoarcere bruscă şi exactă, ca otăietură de bisturiu. Apoi aştept o secundă să se consume dangătul unui clopotmoale în hipotalamus. Parcă ar veni de dincolo de capătul continentului, dinEtiopia, unde sparge Dumnezeu nuci în palmă.

Îmi placelupta. Îmi place pentru că este inevitabilă şi inegală. Pentru că estenecinstită şi crudă. Îmi place moartea, care azi pîlpîie stins în ochii tăi. Defapt, pe tine te plac, te admir cel mai mult, pentru că fără tine dansul acestaar fi fost doar o linie frîntă în transparenţa acidă dinainte de ploaie. Îmiplace sîngele tău, ca o medalie, şi oboseala tenace din tendonul meu sfărîmatde securea victoriei. Îmi place mirosul cărnii tale care se descompune peplajă, sfârtecată de crabii flămânzi. Îmiplace plaja, plaja flamingului roz. O lume făcută parcă anume ca să te inducăîn eroare. Lumea asta de masculi ridicoli. Jegoşi. Rataţi. Cabotini. Controversabili.

Oh,crede-mă, dacă iubesc ceva, iubesc nunţile noastre necruţătoare.

Pisica albă şi pisica neagră

2012-01-30T17:40:00.002+02:00

Cât de ciudat îmi pare azi acest text! L-am postat prima oară pe blog pe 28.02.2011. El reproduce destul de exact desfăşurările de forţe din ultimele săptămâni. Îi anunţ, deci, pe cei interesaţi că totul a fost foarte bine pus la cale din timp.

De cîteva zile în oraş se instaurase pacea, ba chiar se zvonea că, pentru prima dată, urmează să fie semnat un armistiţiu între detestabilul Guvernator (un mizerabil care nu poate decît să-ţi facă scîrbă, după cum se spune) şi cetăţenii veşnic dezamăgiţi. Aşa că soldaţii au plecat în permisie să culeagă via. Directorul fabricii de penicilină, despre care se crede că a murit cu cel puţin un an în urmă din cauza unei supradoze, a fost, în sfîrşit, îngropat, spre uşurarea întregii familii şi a numeroşilor săi prieteni. Mirosurile grele au fost distilate de o furtună ivită din senin. Norii de fum şi praf au dispărut, la fel ca şi petele de sânge. E greu de crezut, dar o ploaie bună este suficientă pentru a reinstaura ordinea, pentru că sîntem, până la urmă, doar un mic popor paşnic de la capătul lumii.

Tanti Florica a deschis uşa cafenelei, să se mai aerisească, şi pisica albă, zburlită toată, a ieşit în stradă şi a sărit în faţa bicicletei cu motor a poetului Jerpelaru. Bărbatul a evitat cu greu accidentul, urcând pe trotuar şi îndoind astfel vreo două spiţe. Apoi a coborît de pe biclă, a evaluat pagubele, îngrijorat, şi în cele din urmă a intrat şi a comandat un capuccino. Ieşi afară, javră ordinară, i-a zis tanti Florica, confundîndu-l, pentru că nu îi plăcea să-şi poarte ochelarii înainte de lăsarea serii, cu istoricul Efemeriade.

Aşa cum are două mîini, două picioare, două urechi şi doi ochi de o cuceritoare limpezime, tanti Florica are şi două pisici: una albă, una neagră şi una invizibilă. În acest text este vorba despre pisica invizibilă. În orice text, de fapt, este vorba despre o pisică invizibilă. Fiţi puţin atenţi!

E o chestie tare să ştii că se mişcă pe lîngă tine, agilă, imprevizibilă, arcuindu-şi spinarea fără contur sau că se repede spre umbrele care o absorb; să simţi un fir de păr invizibil pe limbă. Ea aleargă după bulele de aer mai greu sau mai uşor, care sunt şi ele invizibile. Pisica invizibilă iubeşte bulele, este leşinată după ele. Ce oroare inadmisibilă mai e, în plus, şi saliva care îi atîrnă de pe bărbie, degradînd realitatea care, oricum, îţi face greaţă!… Ptiu, ptiu! Şi s-ar mai putea şi ca jigodia să aibă oxiuri invizibili!

E multă suferinţă dar, dacă te gîndeşti bine, şi războaiele civile sînt bune la ceva, a meditat, mai tîrziu, tanti Florica, încă umflată de somn şi scărmănînd mecanic pisica invizibilă care nu i-a dat pace toată viaţa dar fără de care probabil că femeia nu şi-ar fi găsit un sens în confuzia generală. Restricţii de tot felul, camuflaj… Ce altceva poţi să faci, dacă refuzi să intri în rezistenţă şi reuşeşti să îţi păstrezi neutralitatea? Când ai afacerea ta trebuie să fii tare şi să te abţii de la a avea opinii politice. Poţi, în schimb, să dormi şi să tot dormi… să visezi şi să tot visezi… să-ţi deschizi porţile sufletului, în timp ce simţurile îţi sînt inhibate, muşchii se destind şi te vizitează imagini pe care bineînţeles că nu le vezi cu ochii. Dacă ai noroc, după o vreme începi şi să asculţi muzici pe care nu le-a fredonat nimeni niciodată – fără ca ele să vină, obligatoriu, din cer. În cele din urmă, ca o culme a perfecţiunii, ajungi să clefăi jumeri dintr-un porc de două sute de kilograme care nu s-a tăvălit la propriu, ci doar la figurat, în rahat. Şi care, totuşi, îţi miroase. Grozave mai sînt jumerile, a preluat ideea, plescăind şi nemaidîndu-se dus, poetul Jerpelaru, altminteri un om inteligent, integru, absolvent al şcolii de silvicultură din Copăcenii Moşneni. Mai ales pe căldura asta, cînd porcul este indigest şi, în consecinţă, nu se taie.

În sinea lui, însă, avea îndoieli serioase în ceea ce priveşte războaiele civile. Se gîndi la faptul că, la noi, războaiele civile nu duc niciodată la un rezultat concret. Ele rămîn în coadă de peşte, odată ce treburile nerezolvate între timp se cer a fi abordate de urgenţă. Aştia sîntem noi, nu reuşim să consumăm pînă la capăt nicio situaţie istorică, nu avem sînge în pipotă! Efemeriade, istoricul, fusese primul care făcuse această observaţie corectă, devenită între timp un loc comun al proverbialei noastre dezamăgiri.

Era puţin după prînz. Soarele se înălţase suficient de mult pe deasupra ulmilor, platanilor, sălciilor plîngătoare, deasupra rigolelor umflate de scursorile roşiatice de la spitalul tebece şi din pubelele cazărmilor deodată pustii, ca să înceapă deja să coboare spre orizontul lumii noastre aproape reintrată în normal, aruncîndu-şi pieziş razele prin gaura cheii…

Nu se ştie de ce, tanti Florica, privindu-l critic şi totuşi blînd pe Jerpelaru, a spus o dată, scurt, zît, şi a făcut un gest viguros cu mîna, de parcă ar fi îndepărtat ceva de lîngă ea, apoi s-a aşezat în braţele poetului, ca odinioară în braţele istoricului Efemeriade, şi a început să-l mîngîie matern, cu mişcări circulare şi eliptice, pe creştetul pleşuv. Poetul s-a întrebat, puţin înfricoşat, ce vrea să zică ea cu chestia asta, cu zîtul, atîta timp cît restul gesturilor ei sugera bunăvoinţă şi interes. Poate că era logic să spună ceva între diferitele acţiuni, îşi făcu poetul puţin curaj, amintindu-şi că mîinile ei nu stăteau niciodată locului, dîndu-i, astfel, hărnicia în vileag. Dar de ce: zît? De ce nu: marş, de exemplu?

I-aş spune eu de ce, eu, care văd deplasările spre insondabile transparenţe ale imaterialităţii înconjurătoare, dar ce rost are? Este evident că poetul Jerpelaru, un ins mediocru prin definiţie, nu avea cum să ştie că tanti Florica deţinea o pisică invizibilă.

Localul era gol şi de aceea patroana, ridicînd capacul coşului de răchită, dăduse drumul şi pisicii negre, să se mai dezmorţească. În coşul acela se simţea pisica neagră cel mai bine şi chiar şi ea, Florica, uneori, după ce îl umplea cu gheaţă, îşi răcorea acolo picioarele bolnave de gută, ca în albia unui rîu.

Pisica este un animal feroce dar, în esenţă, mic şi inofensiv. O bună parte din durata povestirii noastre, pisica neagră se întinde lascivă prin colţurile întunecoase ale localului sau se linge, neobosită, sub coadă. Spre deosebire de pisica albă, ea nu părăseşte niciodată această încăpere, se teme de spaţiile deschise. Dar indiferent de personalitatea lor, pisicile sunt animale fericite şi independente, reale şi primejdioase, odihnite, crîncene, lascive şi pure, instinctive şi divine, ludice şi crude, precum stihiile. Pisicile nu pot fi ţinute în lesă şi nu pot fi stăpînite de către oameni. Nu poate şti nimeni, de pildă, pe unde umblă pisica albă, pe ce străzi, pe ce acoperişuri. Între timp, pisica neagră răstoarnă fotoliile de pînză, uşoare. Pachete goale de ţigări, şerveţele folosite, resturi alimentare slab alterate, ghemuri de aţă colorate sînt, pe rînd, obiecte de antrenament pentru fiara care îşi consumă energia şi care îşi ascute ghearele sau îşi curăţă colţii. Totul se desfăşoară în tăcere, din punctul de vedere al pisicii negre, care este mută şi, dacă se aude vreun miorlăit, acela nu poate fi decît al pisicii invizibile.

Dacă aş fi grafician, aş reprezenta această scenă idilică în alb şi negru. Dacă aş fi textilist, aş croşeta un singur fir, plin de noduri. Dacă aş fi un mare muzician, mi-aş acorda discret instrumentul la zumzetul insinuant al invidiei celor care nu mai ştiu sau nu au ştiut niciodată să se joace. Dar nu sînt decît persoana care traversează strada şi priveşte curioasă printre obloanele pe jumătate trase. Cu asta mă ocup eu, este meseria mea.

În vremuri de pace, aici era plin de muşterii şi glasurile vesele ale clienţilor răzbăteau pînă departe. Acum, deşi încă de ieri nu mai este nici un pericol dar multora nu le vine să creadă, doar o pisică invizibilă mai frecventează litiera vieţii umilelor mele personaje, speriate de propria lor îndrăzneală.

Căci poetul Jerpelaru, excitat, o prinde pe după umeri pe frumoasa patroană a localului. Trebuie să facă asta, dacă ţinem cont de faptul că Sigmund Freud a afirmat că nouăzecişi cinci la sută dintre nebuni s-au scrîntit pentru că nu au avut parte în viaţă de sex în cantităţi îndestulătoare. Iar poetul Jerpelaru nu este nebun.

Liniştea devenise insuportabilă şi Jerpelaru se gîndi să rupă tăcerea jenantă şi să spună ceva pentru a distrage atenţia femeii de la îndrăzneala excesivă a mîinilor lui care călătoreau cu rapiditate către zonele anatomiei ei intime. Astfel, el afirmă că nu e noapte în care să nu primească un fel de mesaje cifrate, pe care i le aduce un pitic gol puşcă dar purtînd ciorapi de bumbac trei sferturi, flauşaţi. Întrucît tanti Florica începuse să gîfîie, el simţi nevoia să pluseze. Toate aceste mesaje au o trăsătură comună, insistă el: se adeveresc negreşit. Nu am vorbit niciodată despre asta, spuse Jerpelaru, pentru că este absolut terifiant. Tanti Florica îşi întredeschise buzele sîngerii, oftînd a uimire şi curiozitate.

Primul mesaj

pe care l-am primit, continuă Jerpelaru,

era desenat chiar pe spinarea piticului şi conţinea o puternică aromă de coriandru, în jurul căreia roiau foşnetele elitrelor argintii ale unei insecte cosmice preparată din spectre şi aure celebre şi care, în comparaţie cu Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, ediţia Hip-Hop, era mult mai bine echipată pentru fireasca noastră uscăciune spirituală.

Timp de o săptămînă a plouat cu piatră.

Tanti Florica rămăsese cu gura căscată, căci îşi amintea de ploile acelea.

Al doilea mesaj

se scurgea ca o infecţie, ca urdorile, din ochiul drept al piticului. Poţi crede ce vrei, tanti Florica, dar dihania asta de pitic este încă mai incredibil de urîtă decît Guvernatorul, îi pute gura şi este aproape tot timpul vulgară şi agramată. Acest al doilea mesaj, însă, avea gust de vanilie şi albea dinţii. Foşnea ca nisipul în ureche după furtună dar, îndoit cu vin de împărtăşanie, se transforma într-o morişcă statică. O voce anxioasă din adîncuri intona imitaţii de chemări la calm şi disperare.

În ciuda evidentei tensiuni, în ziua aceea nu s-a întîmplat mai nimic.

Iar

Al treilea mesaj

Al treilea mesaj

Al treilea mesaj

Adevărul este că, în clipa aceea, Poetul Jerpelaru rămăsese, brusc, în pană de inspiraţie. În ochii lui mari şi goi se instalase absolutul. Motorul gîndirii poetului Jerpelaru se gripase definitiv. În acest timp, pacea încăperii fu tulburată de inexplicabile strigăte îndepărtate şi de fluierături, de pocnete de pistoale şi de explozii înfundate. Veneau dinspre Piaţa Palatului, aşa că am renunţat să mai aştept relevarea celui de al treilea mesaj şi am luat-o la fugă într-acolo. Să văd ce se întîmplă, să trag cu ochiul. Pentru că asta este meseria mea! Trebuie să mai spun că în goana mea spre Palat mă însoţea şi pisica invizibilă, ieşită cine ştie pe unde afară din cafeneaua lui tanti Florica, agăţată de mine, cu ghearele ei invizibile înfipte în spinarea mea, ea însăşi curioasă, pentru că aşa sunt toate pisicile, de evenimentele neaşteptate ale acelei zile. În orice text, cum am mai spus, există de la început şi pînă la sfîrşit şi o pisică invizibilă. Aceasta este pisica invizibilă din textul de faţă. But curiosity killed the cat. Fiţi puţin atenţi în continuare!

O mulţime de oameni se adunase în faţa porţii Palatului Guvernamental. Bărbaţi neraşi, în costume negre şi femei cernite, însoţite de copii mucoşi, agitau batiste şi prosoape de diverse culori. Unii purtau în mîini bucăţi de folie cu bule de aer. Ei strigau lozinci pline de ură, cereau demisia imediată. Pînă cînd o să plîngem noi din cauza ta, nenorocitule? Cît o să te mai rabde Dumnezeu? Toţi aveau ochii înlăcrimaţi. Toţi păreau măcinaţi de suferinţă. Pe caldarîm, de-a lungul gardului, erau aprinse zeci de lumînări. Ici-colo încă mai fumegau grenadele cu gaz lacrimogen lansate de gardienii Palatului. Legat cu lanţuri de poarta înaltă din fier forjat, istoricul Efemeriade îşi agita pumnii încătuşaţi. Nimeni nu îl băga în seamă. Pe Efemeriade îl cunoşteau toţi şi li s-ar fi părut curios să nu asiste, din cînd în cînd, la protestul lui solitar şi lipsit de consecinţe. El atrăgea astfel, destul de des, atenţia opiniei publice asupra faptului că poporul nostru nu este în stare să înfăptuiască nimic măreţ, neavînd suficient sînge în pipotă.

Dacă nu ar fi fost furia indescriptibilă a manifestării, ai fi putut crede că oamenii vin de la un chef şi că băuseră peste măsură. Sau de la stadion. Dar Legea Marţială nu fusese încă ridicată şi întrecerile sportive erau în continuare interzise. Totuşi cei mai mulţi aveau nasurile roşii iar alţii abia se mai ţineau pe picioare. Într-o clipă, am înţeles. Oamenii aceştia îl însoţiseră pe ultimul său drum pe regretatul director al fabricii de penicilină şi, după ce au participat la parastas, unde şi-au stins durerea în băutură, s-au îndreptat agale spre locuinţele lor, aflate în cealaltă parte a oraşului, dincolo de parcurile umbroase ale zonei rezidenţiale. Speriaţi de apariţia neaşteptată a unui grup atît de numeros, gardienii şi-au lansat grenadele cu gaz. A fost prea mult pentru bieţii oameni, a fost picătura care a umplut paharul. Oare nu îl plînseseră destul pe regretatul director al fabricii de penicilină, nu plînseseră un an întreg la căpătîiul lui? Trebuiau acum să plîngă şi din cauza gazelor? Ieşi afară, javră ordinară, strigau ei către geamurile oblonite ale Guvernatorului şi mai strigau şi încă multe alte lucruri pe care hîrtia nu le suportă dar pe care vi le puteţi imagina şi singuri.

Nu cred că a existat vreodată un alt cetăţean mai iubit printre noi decît directorul fabricii de penicilină! El nu a supărat niciodată pe nimeni şi în toată viaţa lui nu a făcut decît bine. De aceea unchii şi mătuşile, nepoţii şi nepoatele, angajaţii şi familiile lor au vrut să îl însoţească in corpore pe ultimul drum. Dar acest lucru, desigur, nu ar fi fost posibil în timpul războiului civil şi de aceea cei îndreptăţiţi au decis să îi conserve trupul pînă cînd haosul din oraş avea să înceteze. Organele interne, foarte deteriorate, i-au fost învelite în frunze de hrean şi a fost îmbălsămat după o reţetă secretă concepută de director însuşi, păstrată în seiful unui notar pînă cînd soarta a decis că trebuie experimentată. Apoi trupul i-a fost înfăşurat într-o folie de plastic cu bule şi directorul comercial l-a depozitat pe defunct în frigoriferul fabricii. Încă din prima zi pe corpul lui îngheţat au apărut mici cerculeţe de culoare mov, nişte cerculeţe considerate de toţi nedrepte şi umilitoare . Apoi l-au plîns. Şi l-au plîns. Şi l-au plîns. Şi, mult mai tîrziu decît s-ar fi aşteptat, l-au înmormîntat. Iar cetăţenii sătui de plîns ai oraşului s-au decis să nu se oprească aici şi să îl înmormînteze acum şi pe Guvernator. La cît au plîns, s-ar fi putut gîndi şi la mulţi alţii.

Deşi gărzile erau puţine şi speriate, ele ocupau poziţii strategice şi puteau lua pe oricine în cătarea puşcoacelor. În plus, poarta nu putea fi folosită de către manifestanţi, pentru că în dreptul ei se afla, înlănţuit, reputatul istoric Efemeriade. Ca de obicei, pentru a-şi prelungi cît mai mult protestul, el înghiţise cheia cătuşelor care îl ţineau lipit de feroneria bogată.

Atunci, pisica mi-a sărit din spinare şi a cules un fir de iarbă din rigolă. Era lung şi uşor îngălbenit dar, cu siguranţă, părea încă unduios şi aromat. Era un fir de iarba fiarelor şi, din două salturi tăcute şi invizibile, felina ajunse în dreptul istoricului Efemeriade, ale cărui cătuşe căzură pe dată. Mulţimea năvăli prin porţile deschise, purtîndu-l pe istoric pe braţe, în triumf. Au venit televiziunile şi marele om a ţinut un discurs. Nu am mai văzut, de atunci încoace, pisica invizibilă a lui tanti Florica!

Al treilea mesaj

a fost descoperit cu o noapte înaintea funeraliilor directorului fabricii de penicilină în stomacul unui triton din fîntîna Palatului şi avea forme şi adîncimi mincinoase poleite în aur. Era aidoma unei fraze uitate dintr-un roman de Herman Melville, de aceea s-a înălţat preţ de o clipă ca un brizant peste falezele singurătăţii de mătase a Lunii, după care a dispărut ca prin minune.

Apoi s-au întîmplat toate astea, îmi spuse cîteva zile mai tîrziu tanti Florica, amintindu-şi de prostiile ciudate debitate de poetul Jerpelaru. Asta te face să nu ştii ce să mai crezi, poate că toate sînt programate, poate că sîntem doar nişte marionete într-un spectacol.

Pisica albă şi pisica neagră aleargă prin colţuri, după umbre înşelătoare şi eu privesc cu coada ochiului în stradă, printre obloane. Cu asta mă ocup, asta fac. Şi... fiţi atenţi aici, mă gîndesc că în toate textele literare se ascunde pe undeva şi o pisică invizibilă.

E din nou linişte şi noul guvernator, Efemeriade, după ce a dezarmat gărzile şi a arestat toţi ofiţerii, conduce cu o mînă fermă oraşul. Asaltat de petiţionari, rezolvă cu competenţă una cîte una toate problemele, de parcă toată viaţa numai asta ar fi făcut. Lucrează douăzecişipatru din douăzecişipatru. Este insomniac. Este insomniac şi angoasat, se gîndeşte la suspecta desferecare a cătuşelor cu care se legase de porţile din fier forjat. Singura explicaţie pe care şi-o poate da îl conduce la ideea existenţei unor forţe supranaturale care funcţionează cînd poporul nu are sînge în pipotă. Cîteodată intru şi eu în Palat şi, cu o hîrtie în mînă, mă pierd în mulţime. Uneori, mă aşez la cozi. Alteori mă plimb prin vastele săli de la etaj, complet goale. Prin luminatoare se vede un alt cer, cu stele mai mari şi mai puţine decît afară. Am desenat hărţi şi le-am comparat între ele. Cînd le compari, hărţile sînt, în mod inexplicabil, identice. Este răcoare şi lambriurile miros a pin uscat.

Regele Mihai

2012-01-28T23:56:00.004+02:00

Elitelereacţionează, pătând felurit zăpada noastră care nu poate rămâne niciodatăcurată - ascunşi prin diaspora, în Copou sau prin boscheţii de la Operă, o parte explică sincer că boala, supărarea, sărăcia, foamea,migraţia, refuzul copiilor de a se mai naşte, refuzul poeziei de a se maiscrie, refuzul ochilor prietenilor noştri, care nu au apucat vremuri mai bune,de a se mai deschide se numesc democraţie iar alţii oferă liste de tehnocraţitocmai buni pentru viitorul guvern de incompetenţi sorbonarzi; unii explică importanţa istorică a bâlbâielii sinistre care va readuce dege(ne)raţii politicpe fagaşul speranţei iar alţii îşi ceartă tătucul, maestrul spiritual, că, plin de umanism, bea ca porcul. În acest timp, câţivanefericiţi continuă să se adune în Piaţa Universităţii. Sunt cei care au învins.Printre ei se află şi un ofiţer în uniformă (un personaj romantic desprinsdintr-o poveste care trebuie scrisă neapărat), visând la singurul român care neiubeşte pe toţi la fel de mult: Regele Mihai.

Elitele

2012-01-25T23:57:00.002+02:00

Curtea Constituţionalădecide că jigodeala cu alegerile s-a spulberat; Băse cască botul, se bâlbâie, agăţatla butoniera stativului pentru microfon în timp ce Boc iese la zăpadă culopăţica. Lopăţelele salvează sanatoriul, totuşi se munceşte, normal. Actorulse prăbuşeşte mort, pe scenă şi SMURD-ul e inutil de data asta. Lume la teatru. Unii schimbărepede afişul pentru că the show must go on. Angela îmi spune eu nu mai suport. Tu mai suporţi? Da. Cred că da. Păi gândeşte-tece vezi. Lui Băse îi atârnă acum din bot nişte căcaturi pulsatile cu un aspect totuşinedefinit. Mici balonaşe din substanţa verbală îi crapă pe reverul elegant alvestei antiglonţ pe care o poartă şi în somn. Cravata din kevlar pare maisoioasă decât altădată, observ eu în trecere. Văd ceva hidos, insuportabil.Este un (citez din memorie) labagiu în agonie, cum spune Cetepe-ul? Estealtceva? Nu, zice ea, este mai rău decât altceva... Un violator steril,încremenit în ceva inexistent, imaterial dar foarte împuţit. O gafă. O agrafă.Violatorul violet. Noi trebuie să stăm cum vrea el şi nu stăm. Preferă oanumită poziţie. Ţi-e frică? o întreb. Ai dreptate, îmi răspunde, numi-e. Nu ne-am născut noi în plin viol? În ‘56? Nu ne-au tras-o toţi? Păi,vezi? Suntem noi fete mari? Nu suntem! Dar ăsta-i cel mai jalnic dintreviolatorii de pe această planetă, unul care vrea să fie ca alţii dar nu aretalent, de exemplu nu poate reinventa omul nou mândru că o ia pe la spate de la moşfleaşcă, s-a fumat. Nu are o cărticică roşie. Nu are armată de ocupaţie. Activiştii lui miros a prost. Ceea ce are nuprea înţelege nici el, nu poate exprima, doar cască botul. I se scoală, îldoare. Acuma îşi stoarce limba în pumnul tremurând, poate mai curge ceva. Horcăie:elitele, elitele. Adică elitele or să ne ţină pe noi în poziţia care-i place lui, nu-i aşa? În sfârşit,Angela zâmbeşte. Boc este la geam. Nu vă deranjaţi, agită el lopăţica, terminămrepede, dăm zăpada!

Contra-manifestaţia Puterii

2012-01-23T09:34:00.002+02:00

Haide şi tu. Numerg. Haide băi, că am vorbit cu Roberta să ne facă şi fasole şi sarmale şidacă vrei bem câte o cană-două de vin înainte! Vom învinge! Nu pot, Traiane, căsunt certat cu jandarmii. Las-o dracu’, băi, fii patriot! Ce dacă? Să le arătămăstora că suntem mulţi, că suntem puternici! Mi-e frică, Traiane, să numă-ntâlnesc cu Funeriu, că nu i-am plătit datoria. Vorbesc eu cu el, teiartă câteva zile. Nu. Du-te dracului,Emile, că aşa ai fost toată viaţa, un căcăcios! Dar măcar eşti sensibil lanevoile oamenilor... Uite, am scris lozinci noi, dacă nici astea nu te motiveazăeu mă supăr pe tine. Ce lozinci, frate? Ia ascultă aici!

“Nu vrem anticipate, vrem întârziate şi vremcomasate!

Jos Antonescu.

Fără violenţă!

Omul este trecător, sistemul – nepieritor.

Băsescu tace fiindcă autostrăzi ne face.

Trăiască Boc şi Băsescu că-l citesc pe Cărtărescu!

Pensionarii şi şomerii îl vor pe Boc la cârmaţării!

Să-i batem la poliţie pe toţi din opoziţie.

Dictatorul când jigneşte şi mai tare ne iubeşte.

Vreţi să fure opoziţia? Ruşine!

Ponta eşti o parodie fiindcă tu nu ai chelie!”

Dacă-ţi placevreuna, poţi s-o strigi chiar tu. De ce ai rămas pe gânduri?... Traiane, crezică e bine să manipulăm? Ştii, spre deosebire de tine eu pe Cărtărescu nu l-amcitit! Bine mă, dacă nu o vrei p-asta... Dar dacă-mi vine vreo idee nouă? Să-mistrig eu chiar oful meu? Se poate? Bineînţeles că se poate, că doar e mitingspontan! Ce zici de asta, Traiane, nu-i aşa că-i tare?
“Dacă îl păstraţi pe Boc vă trec crizele pe loc!”

Ultimul discurs al Dictatorului

2012-01-19T09:20:00.000+02:00

Invitat să vorbească poporului, Dictatorul a cerutun răgaz de câteva săptămâni. Dacă ar ieşi chiar acum pe sticlă, lumea ar râde,crede el. Tocmai şi-a lăsat mustaţă şi firele ei sunt subţiri şi rare. Consilierulde imagine s-a oferit să i-o vopsească puţin. Sub nas e mai deasă, a observat şiComandantul Gărzii. Şi pare destul de virilă. Eu ştiu? S-a temut Dictatorul. Nuştii niciodată de ce lucruri atârnă puterea unui Dictator. Dar Comandantulscosese deja forfecuţa. Rezultatul a fost următorul discurs, un discurs rămasîn istorie.

Dictatorul fuge!

2012-01-16T19:04:00.001+02:00

Nu este nimicamuzant în asta şi nu nesatisface aşteptările dar dictatorul nu este la balcon. Acum fuge, tocmai fuge.A fugit din timp pentru că, deşi pare impermeabil la înţelepciune, şi-a datseama din lecţiile de istorie că este bine să fugi cu câteva zile mai devreme.Iepurele fuge când vede vulpea. Puiul de găină fuge când vede umbra uliuluipeste ierburi. Un dictator de calitate fuge mereu, indiferent de situaţie. Dincând în când fuge în altă direcţie. Se opreşte când nu te aştepţi, îţi întindemâna. Ce mai faci? Futu-i! Ai văzut? Am dat mâna cu ăsta! De aceea aflisurprins că azi a fost la muncă, pentru că fuge. Politicos, îi zâmbeşti. Ce altceva săfaci dacă nu ai fost la fel de deştept ca să fugi şi tu tot timpul? E bine,îi răspunzi. Cu problemele, cu serviciul, cu familia... Tu, ca tot omul, te maiopreşti, îţi mai tragi sufletul şi atunci te prinde. Nici iepurele nu poatescăpa la nesfârşit. Nici puiul de găină.

VICTORIE!!!

2012-01-14T18:31:00.000+02:00

Românii au învins. Dictatorul Băsescu a fugit din Capitală!

Depresia

2012-01-12T11:49:00.000+02:00

Nu credeam că sunt depresiv ci, mai degrabă, dimpotrivă. Cu cât ceilalţi găsesc tot mai multe motive de tristeţe în mediul înconjurător, cu atât mai tare mă înveseleşte pe mine acest mediu şi mă face să ţopăi ca un nebun, de parcă o aşa calitate a mediului nici nu s-a mai pomenit. Mediul înconjurător îmi produce o bucurie inexplicabilă. De sărbători, cel mai apropiat mediu înconjurător susceptibil să îmi producă bucurii este cel familial. De data asta m-a enervat. Telefoanele soţiei mele au piuit încontinuu de Crăciun şi de Anul Nou şi sute de mesaje s-au revărsat asupra ei cu un potop de gânduri bune. Telefonul meu nu piuia, nu zicea nici “pâs”! Nu a fost ceva nou pentru mine, eu însumi nu felicit pe nimeni de sărbători. Dar ea se uita din când în cînd la mine cu o privire goală, rece, nemiloasă şi mă întreba: “La tine cum este? Tot nimic?” “Nimic.”, îi răspundeam eu, din ce în ce mai înfricoşat. În acelaşi timp mă întrebam dacă nu s-au schimbat cumva criteriile care stau la baza relaţiei noastre, fără ca eu să fiu înştiinţat. Ar fi bine să primesc şi eu un mesaj, m-am gândit, aşa că am transmis pe ascuns urări de bine unor cunoscuţi şi cunoscute. Gestul ăsta îndeamnă la reciprocitate. “Tot nimic?” mă întreba, rece ca un aisberg, soţia mea. “Nimic!” îi răspundeam eu, cu groaza întipărită în priviri. Oamenii care primiseră mesajele mele aveau alte treburi, nu îmi răspundeau. Fiorul depresiei începuse să îmi dea târcoale. Mi-am amintit atunci că aş putea să îmi regăsesc buna dispoziţie, să îmi recâştig echilibrul, raportându-mă la alt mediu care îmi este drag, cel cultural. Acolo, în universul creaţiei, găseşti mângâiere în cazul oricărei depresii. Universul creaţiei mă binedispune întotdeauna. De data asta aflu că un poet care şi-a turnat confraţii la Securitate a primit un premiu literar, acordat de un juriu prestigios. Vestea aceasta mă bucură, deşi observ că pe mulţi îi aruncă în depresie. Scriitori valoroşi care nu au turnat ar fi meritat poate şi ei acest premiu. Criticii, la rândul lor, apără decizia luată pe criterii estetice. Dacă turnătorii sunt cei mai buni scriitori din ţară, noi nu avem ce să facem. Îi premiem. Sigur că mie îmi par cam nesimţiţi criticii literari şi asta mă înviorează, mă îndepărtează de supărările domestice. Sfada talentaţilor îmi confirmă bogăţia de neimaginat a universului creaţiei. Dacă m-ar întreba pe mine cineva, fără să mă gândesc prea mult eu le-aş da dreptate tuturor, pentru că problema îmi pare a fi una de organizare, o problemă structurală. Dar nu aud decât glasul glacial al soţiei mele: “Tot nimic?” “Nimic, dragă.” mă smiorcăi eu, complet anihilat. Iată cum văd eu lucrurile. Până în ’89, oficial era un singur fel de scriitori, posibili turnători la Securitate. După, problema s-a clarificat şi există două categorii. De ce nu înfiinţează USR secţia de turnători? Criticii din această secţie şi-ar premia confraţii fără să stârnească niciun scandal. Însăşi Academia Română ar putea, în plus, să studieze din punct de vedere literar operele acestor autori, pierdute deocamdată pentru cultura noastră prin arhivele CNSAS. Nu este clar că soluţia structurală ar pune capăt acestei dezbateri fără sfărşit? mă întreb eu în timp ce soţia mea se întreabă altceva. Îi simt ochii înfipţi insuportabil în ceafă. „Tot nimic, nu-i aşa? Nu ţi se pare ciudat?” mă întreabă ea cu o cruzime neobişnuită. Aşa că depresia îmi dă târcoale prin mediul înconjurător familial, oricât de mult m-aş ascunde în mediul cultural. Îmi doresc din toată inima ca situaţia asta să se termine cu bine, deşi nu cred că aşa ceva se mai poate întâmpla. Cui îi pasă de mediul cultural? Poate că ar trebui să fug de acasă. Dar, ca în toate poveştile frumoase de Sărbători, în ultima secundă, în timp ce îmi strecuram câteva senvişuri în rucsac şi mă pregăteam să dispar, primesc un mesaj salvator pe telefonul mobil. „M-am măritat. Nu mă mai suna şi nu îmi mai trimite SMS-uri. Ai înnebunit? Te rupe al meu!” Angela îmi zâmbeşte cu tandreţe, citindu-l peste umăr. „Uite-aşa!”, spune ea.

Reţete de Anul Nou: Cârnaţi cu oaie şi lebede

2012-01-02T10:08:00.000+02:00

Plicul Albastru

2011-12-06T18:29:00.012+02:00

Nepoţeilor, de Moş Nicolae

Nu-i aşa că vă interesează cum arăt eu? Cine sunt? Câţi ani am? Lucrurile astea ar putea să vă dea o idee despre mine, aşa vă închipuiţi, desigur... Numai că nu contează, nu este nimic folositor în aceste informaţii, ceea ce veţi avea este o imagine oarecare. Câţi nu folosesc expresia „trebuie să văd cu ochii mei”? Dar ce să vadă? Poate că sunt urât... Sau sunt superb. Imaginile ridică în jurul oamenilor un zid imposibil de trecut. Aş putea spune că ăştia suntem, prizonieri într-o închisoare cu fortificaţii construite din imagini! Pare mai uşor de suportat decât una făcută în întregime din cuvinte, poate de aceea trebuie să vă imaginaţi, să vedeţi... Unii afirmă, cu o suficienţă care mă înspăimântă, că o imagine valorează cât o mie de cuvinte. Sunt nebuni? Dar fie, o să vă fac pe plac, o să vă cânt în strună. Nu am ajunge nicăieri dacă v-aş sta împotrivă şi aş susţine că tocmai imaginile ne încurcă. Cine m-ar crede dacă v-aş spune că frumosul, urâtul, formele şi culorile ne alterează înţelegerea?... Aşa că să presupunem că semăn izbitor cu Joe Walsh, încremenit într-o poziţie foarte naturală, melancolică, aplecat asupra chitarei, cu un picior sprijinit pe un scaun, în camera 27 din Hotelul California. Avem nevoie şi de sunet. De exemplu, ploaia care biciuieşte obloanele, în amurg. Nimic altceva nu v-ar putea sugera mai multe despre mine, eu fiind însăşi această monotonie. Iar dacă nu reuşesc să exprim ceea ce ar trebui, este pentru că utilizez pentru prima dată exclusiv cuvintele.

Lucrurile stau chiar aşa, mă percep ca fiind autentic în postura de mai sus dar, spre deosebire de Joe, eu ţin în mână Plicul Albastru şi nu am cântat în viaţa mea la chitară.

Meseria mea este de povestitor pentru îngeri. Poveştile adresate acestor creaturi nu se scriu pe hârtie, nu se scriu într-o limbă anume şi nu necesită, deci, cunoştinţe de gramatică şi ortografie. De aceea a vă scrie vouă o poveste mi se pare teribil de greu. Nu spun că ar fi înjositor dar este frustrant şi a cerut din partea mea o îndelungată pregătire. Când mă adresez îngerilor sunt, pur şi simplu, un povestitor profesionist spontan. Dar voi vedeţi lumea prin imagini şi aveţi nevoie, pentru a exista, de gramatică şi ortografie.
Tehnica mea este una dintre cele mai simple şi se bazează, mai degrabă, pe sentimente decât pe cuvinte. Pe dicteul automat de sentimente. Ici-colo, ca o fantezie de-a mea, mai presar câte un adverb sau o conjuncţie. Fără să fie vreodată necesar. Doar aşa, pentru a demonstra un dram de modestie. Umilinţa este baza funcţionării creaturii umane, care trebuie să se închine în faţa altor creaturi de acelaşi fel dar mai bine plasate pe scara socială. Cum ar fi cititorii faţă de povestitor. Dar, chiar şi atunci când o fac, sunt animat, în mare parte, de vanitatea mea de artist şi, v-o jur, atâtea câte sunt, cuvintele mele sunt toate şoptite, pronunţate cu greu în dificila, în de mult uitata, dispăruta limbă română!

Ca material de lucru voi prefera însă, întotdeauna, sentimentele. Deşi se ştie că sentimentele sunt puţine la număr, mult mai puţine decât cuvintele celor mai primitive limbi din trecutul speciei noastre şi chiar mai puţine decât semnalele pe care şi le pot transmite organismele monocelulare, ele se pot preschimba unul într-altul de-a lungul unor complicate metamorfoze, sau combina sau, pur şi simplu, se pot îngroşa, subţia, dilua, sublima, îngheţa, disjunge, cosmetiza, interfera, împietri, usca, putrezi, penetra sau exploda, pot întineri sau îmbătrâni, cu o nesfârşită variaţie. Iar eu, de când mă ştiu, folosesc sentimentele aşa cum un violonist foloseşte cele patru coarde ale instrumentului său şi niciodată nu m-am repetat, niciodată nu am scris de două ori aceeaşi povestire. Asta, pe de o parte. Însă important este că, bune sau rele, lungi sau scurte, alerte sau profund analitice, oricum vor fi fiind ele, povestirile pentru îngeri nu ar putea fi niciodată relatate muritorilor de rând, şi nu atât pentru că le-ar lipsi celor din urmă educaţia necesară receptării, nici din cauza micimii organului lor receptor, sufletul, definit în tratate dar niciodată localizat cu precizie, ci pentru că oamenii caută, în tot ce consumă, un sens, o ordine prestabilită, un tipar, o lege statistică, un gust sau o aromă sau un dram de echilibru. Ei nu pot percepe frumuseţea unei adevărate povestiri pentru îngeri deoarece îngerii zboară dincolo de armonii sau statistici. Şi, mai mult decât atât, oamenii nu îşi pot spune unii altora povestiri pentru îngeri pentru simplul motiv că nici unul dintre noi nu este înger. Când mă gândesc la asta, mă umflă râsul! Oh, nu, nici pe departe nu este înger vreunul dintre noi!...

Dar, oare, nu i se întâmplă fiecăruia, totuşi, să scrie povestiri volatile, fără o destinaţie şi fără un conţinut de idei? Răspunsul este unul afirmativ, fiecare dintre noi scrie, fără să îşi dea seama, de dimineaţă până seara, tot felul de asemenea istorii. Însă este vorba de lucruri fără haz, de însăilări naive, stângace, de un diletantism înfiorător. Este vorba de povestiri confecţionate din sentimente penibile. În cel mai bun caz, sunt înjghebări folclorice ale sufletului omenesc! Dacă vrei să obţii rezultate remarcabile, pentru îngeri trebuie să scrii cu bună ştiinţă! Trebuie să scrii cu respect! Trebuie să scrii cu măiestrie! Trebuie... (şşşt, voi rosti în şoaptă aceste cuvinte) să scrii cu talent! (Scuzaţi paranteza, dar ce grozav mi se pare că eu reuşesc să o fac folosind, deşi nu este neapărată nevoie, şi unele cuvinte din limba română!) Şi asta, pentru că îngerii se hrănesc numai cu povestirile scrise de sufletele noastre iar stomacul lor este atât de sensibil, atât de sofisticat! Un povestitor pentru îngeri este, în acelaşi timp, şi bucătarul lor! Dacă nu ar fi sentimentele noastre, nu ar fi nici îngerii. Însă nu le poţi oferi (doar) lături îngerilor, nu le poţi cere să plutească senini, dincolo de armonii şi statistici, atâta timp cât ceea ce le pui pe masă este un sandwich sau o bucăţică fiartă doar pe jumătate şi le refuzi, la nesfârşit, un banchet, o masă copioasă, o cină bogată, suculentă şi plină de vitamine! Chiar şi cei mai răbdători s-ar putea răzvrăti în aceste condiţii. Fără supărare, dar când mă gândesc la sentimentele semenilor mei mi se rupe inima de ce hrană proastă li se oferă uneori sărmanilor îngeri.

Aşa că mi-am dedicat întreaga viaţă artei şi martor mi-e Dumnezeu că sunt un extraordinar de bun povestitor! Totul a început când eram încă un copil nevinovat şi fără minte. În casa bunicilor, în locul acela magic din care suntem alungaţi exact când am dori să rămânem. Sau ei sunt alungaţi, atunci când noi am dori să rămână. Oricum ar sta lucrurile, unii bunici ajung în Rai şi alţii în Iad, unii adastă, în timp ce sentimentele celor care pleacă se amestecă oportun (din punctul de vedere al creaţiei) cu sentimentele supravieţuitorilor. Pe masa din hol era aprinsă o lumânare iar bunicii - întinşi pe paturi, în camerele lor separate (muriseră amândoi de bătrâneţe într-o sincronizare perfectă, în aceeaşi secundă, după ce se spovediseră şi primiseră ultima împărtăşanie ţinându-se de mână) – fuseseră spălaţi şi îmbrăcaţi frumos, de sărbătoare. Preotul vorbea afară, în curte, cu nişte străini. Se făceau unele aranjamente pentru ceremoniile din zilele următoare. Muriseră de puţin timp, probabil că în adâncul lor erau calzi încă, iar ultimele sentimente, prea puternice pentru o mică slujbă de iertare a păcatelor ţinută în pripă, li se păstrau în continuare întipărite pe chipuri: dragoste şi ură. Nu plângeam ci, observându-le, încercam să mi le asum cu un egoism disperat, ca şi cum ele mi s-ar fi adresat numai mie. Atunci am început, pentru prima dată, să fabulez, lăsându-mi imaginaţia să o ia razna printre sentimente, într-un irepresibil elan ludic. Atunci am scris prima mea povestire pentru îngeri!

Desigur că grimasele bunicilor, pe cât erau de stranii, pe atât erau şi de fireşti, în condiţiile în care ei se iubiseră misterios de trainic, iubind în acelaşi timp, cu aceeaşi forţă, şi lumea pe care o părăseau, refuzând cu îndârjire toată viaţa lor să creadă că trăiesc într-o lume ostilă şi strâmbă, săracă şi perversă, idioată şi crudă. Lumea din minţile lor fusese populată cu oameni uimitor de buni şi de inteligenţi, întâmplările vieţii lor se constituiseră în adevărate miracole iar spaţiul în care îşi duseseră zilele era neînchipuit de frumos, de darnic şi blând, astfel încât timpul bunicilor mei s-a scurs ca o romanţă. Iar ura din ultimele secunde, nu încăpea nici o îndoială, venea din înţelegerea târzie că, odată lungiţi în absenţă, în singurătate, sfera perfecţiunii domestice a familiei noastre se va sparge în mii de cioburi, sub invazia acestor personaje necunoscute care începeau deja să dea năvală, să ocupe universul fericit şi fragil, golit de sufletele care îi dăduseră viaţă. Urau pentru că în clipele acelea eu cred că ei încă mai pluteau atât în viaţă cât şi în moarte, într-un cerc potrivnic ca o minciună ascunzând un arc de capcană bine uns!

Dragoste şi ură.

Şedeam, aşadar, împietrit, analizând motivele pentru care m-ar fi iubit şi urât bunicii mei, asumându-mi, alături de dragoste, şi ura lor, punându-mă în centrul a tot ce mintea mea putea să considere că trăiseră, văzuseră, întâmpinaseră în îndelungatele lor existenţe, căutând imaginabile şi inimaginabile motivaţii, construind hiperbole ale simţirii, încărcând şi descărcând furtunos curcubee şi fulgere, maree şi îngheţuri, încercând astfel să mă apăr dar şi să mă ofer spre sacrificiu, să mă expun, să reacţionez apoi cât mai direct şi unic, genial chiar, ca un mare maestru al sentimentelor, deşi eram numai un copil dezorientat, încă pierdut în marginea sulfuroasă a primei necruţătoare despărţiri. Îngerul s-a aşezat lângă mine, m-a mângâiat pe faţă şi m-a întrebat:

- Unde ai învăţat să povesteşti aşa de frumos pentru îngeri?

Povestisem oare, chiar făcusem asta? Aici se cuvine să atrag atenţia că, pe cât îmi vine de greu să explic natura elaborată şi, cu toate astea, în cazul meu, imperativă a artei povestirii pentru îngeri, la fel de dificilă îmi este descrierea auditoriului. Ce este un înger? Cum apare el muritorilor, atâta timp cât se află dincolo de legile materiei şi chiar şi acolo, în acel prea îndepărtat dincolo, se constituie, se organizează orbitor de subtil pentru a putea fi… nu dibuit, ci suportat de anemiatele noastre simţuri sau, în cazurile excepţionale, de însuşirile noastre paranormale? Este o prezenţă invizibilă? Este un concept născut dintr-o inteligenţă superioară, inaccesibil în veci limitatelor noastre cazne intelectuale? Adevărul este că sentimentele mele ar putea descrie cu uşurinţă un înger dar cât de sărace sunt gramatica şi ortografia! Voi încerca, deci, nesocotind împotrivirile logicii, să îl descriu cu primele cuvinte care îmi vin în minte, chiar dacă vor fi, unele dintre ele, împrumutate din brutala şi de nerostit cu decenţă limbă română.
Un înger nu este nimic din cele de mai sus, atâta timp cât copilul care eram îi putea simţi mângâierea. Un înger este pur şi simplu un înger, indiferent dacă este vorba de ceva sublim sau de ceva detestabil. Poţi să îl atingi şi tu şi atunci toarce ca un motan recunoscător dar poate şi clămpăni din fălci, căutându-ţi arterele înfiorate. Este frumos, de asta sunt sigur, totuşi dacă ai să-l vezi în carne şi oase nu cred că ai să cazi pe spate de uimire! Poate să fie desenat chiar aici, în aceste pagini, aşa cum este el în realitatea aparte a îngerilor, şi să îţi deschidă braţele sau să rămână tăcut. Poate să susure ca un izvor. Poate să îţi îngheţe răsuflarea. Din acest punct de vedere, al sensibilităţii diferitelor sale forme de manifestare, am înţeles încă de la acea primă întâlnire a mea (şi a artei mele) cu un înger că îngerii constituie cel mai evoluat şi generos auditoriu.
Nu îmi amintesc ce i-am răspuns atunci îngerului, poate că nimic şi, în sfârşit, am început să plâng, covârşit de recunoştinţă că nu rămăsesem absolut singur pe lume. În naivitatea mea poate că îmi imaginam că voi fi înfiat de el. Habar n-aveam pe-atunci câte chinuri, ce muncă uriaşă mă aşteptau, câte deziluzii, până când îngerii mă vor trata ca pe un autor consacrat. Dar aveam motive de bucurie. Încă de la început, mi-a stat alături un înger.

Impresionat, satisfăcut de eforturile mele sau, poate, pentru că în adunarea din casa bunicilor nu se prea găsea altceva de mâncare, îngerul îmi mai rămase o vreme în preajmă pentru a culege cu limba de pe jos frimiturile primei mele povestiri pentru îngeri. Astfel au trecut câteva zile sau poate câteva săptămâni, deşi astăzi mă întreb dacă prezenţa lui nu făcea cumva parte din preţul pe care se hotărâse să îl plătească pentru cină. Îmi amintesc că, deşi era unul dintre îngerii întunecaţi care-şi caută hrana printre resturile de sentimente strepezite, mucede, obosite şi pale, cleioase sau coclite ale micilor adunări funerare, acesta reuşea să fie discret iar uneori de-a dreptul graţios şi tandru. Cel puţin cu mine, căci mă mai atinse, în trecere, de câteva ori, reuşind astfel să îmi aline durerea şi spaima de lumea înconjurătoare.

Spun asta pentru că mi-a fost dat să înţeleg, mai târziu, că, spre deosebire de muritori, îngerii au obiceiul onorabil de a plăti întotdeauna autorii care le aduc satisfacţii. Cei care îşi folosesc talentul şi sentimentele pentru a-i hrăni bine pe îngeri primesc întotdeauna ceva în schimb. Plata poate consta atât în ceva consistent, palpabil, cât şi în ceva imaterial. Volute neaşteptate în timpul liniar. Looping-uri primejdioase ale destinului, terminate în spaţiile pe care atât de apropiatul orizont uman le ascunde, ăsta este preţul plătit de îngeri pentru o masă bună! În plus, o casă la munte. O cravată pictată. O maşină cu aburi. De asemenea, mai sunt posibile şi recompensele care combină cele două categorii de remuneraţii îngereşti, tangibile şi intangibile. Dar dacă povestirea este proastă şi l-ai obligat pe înger să piardă inutil timpul pe lângă tine, ameţindu-l cu promisiunea unor sentimente bine construite şi punându-i în schimb pe masă un surogat, atunci îngerul, de supărare, îţi va lua ceva.

Oamenii sosiţi la înmormântarea care avu loc peste câteva zile, sobri şi agili asemenea celor care participaseră la priveghi, însă de două ori mai numeroşi, începură curând să îşi bage nasul prin odăi, să deschidă sertare sub pretextul căutării unor obiecte banale necesare diverselor activităţi, să preţăluiască tablouri şi mobile, cu priviri furişate, avide, să pipăie, ca din întâmplare, draperii şi carpete, să răsfoiască tomurile prăfuite ale bibliotecii. Chiar şi preotul, cântărind cu pofticioasă evlavie sfeşnicele grele de pe o noptieră, bolborosi ceva despre problemele materiale ale bisericii. Sunt sigur că, după emoţionanta dublă ceremonie a înhumării, la care s-au rostit discursuri simple şi au curs cu reţinere câteva lacrimi, cum se şi cuvenea în cazul unor vârstnici cărora le venise cam de multişor sorocul, ei nu s-ar fi sfiit să îşi însuşească micile obiecte preţioase aflate la îndemână, argintărie sau porţelanuri, ochite din vreme, şi să se înfrupte astfel la repezeală din moştenire.

Dar în acelaşi timp îmi trece prin cap şi posibilitatea de a fi bănuit cu toţii mai demult faptul că familia noastră ascunde un secret preţios, un mister absolut. Poate că de fapt ştiau că există o dovadă palpabilă a existenţei îngerilor. Altfel, de ce ar fi fost casa plină, la întoarcerea de la cimitir, de agenţi şi de oameni în uniformă? Ce se întâmplă? am întrebat, temător şi cu lacrimi în ochii. Căutăm un document important, căutăm Plicul Albastru, mi s-a spus. Ai văzut un astfel de plic? Nu îl văzusem. Mulţi dintre prietenii bunicilor erau deja percheziţionaţi, alţii reuşiseră să fugă. Am fost repede îndepărtat din preajmă, cu fermă şi uşor tensionată compătimire. Fiind atât de mic şi de smiorcăit, pe mine nu m-a percheziţionat nimeni. Până la urmă plecară cu toţii fără să găsească nimic. Aţi văzut? Nu poate exista un asemenea plic, îşi spuseră ei unii altora. Nici vorbă să existe Plicul Albastru!

Averea bunicilor, pentru a fi protejată, fu pusă sub custodia unui notar. Eu am fost încredinţat unui orfelinat. Dacă nu aş fi scris atât de frumos pentru îngeri, poate că astăzi, după standardele generale, aş fi un om bogat şi m-aş bucura de fabuloasa moştenire. Dar, epuizat de eforturile mele literare destinate îngerilor, însingurat în deliruri pline de şoapte, înnebunit de ţipetele nocturne ale celorlalţi copii din instituţia în care fusesem, practic, închis, nu am aşteptat să împlinesc optsprezece ani şi m-am maturizat încălecând, după doar câteva săptămâni, pervazul, sub un cer spuzit de stele. Singura avere cu care am plecat eu la drum a fost strictul necesar din bocceaua uşoară de pe umăr... Acum ştiu că asta a fost răsplata primită de mine de la îngerul care a devorat prima mea povestire. Drumul. Sub cămaşă, lipit de piele, foşnea Plicul Albastru, cu timbre şi ştampile din cer, pe care l-au primit de dincolo bunicii mei în ziua morţii lor. Dovada de care au nevoie oamenii cu disperare. Şi de care se tem.

Am străbătut păduri şi culmi înzăpezite iar apoi, pe o mică ambarcaţiune a contrabandiştilor, am traversat oceanul. M-am transformat, încetul cu încetul, într-un bărbat tăcut şi puternic şi am acceptat, pentru a trăi, muncile cele mai dificile. De aceea m-am bucurat întotdeauna de încredere şi am trăit, totuşi, în confort. Nimeni nu ar fi putut bănui că sufletul meu solitar şi indescifrabil compunea zilnic tot mai subtile şi pline de miez povestiri pentru îngeri. Pentru care eram plătit regeşte în modul în care o fac numai ei. Răsplata îngerilor, însă, m-a obligat adeseori să îmi schimb identitatea, domiciliul, obiceiurile şi, uneori, chiar şi înfăţişarea. Răsplata îngerilor, greu de capitalizat, cuprindea în ea întotdeauna moartea unora, răscoala, urgiile de tot felul care se încheie cu naşterea unei lumi mai bune. Dar, desigur, puţini erau cei care, în teritoriile prin care, vremelnic, m-am aciuit, credeau că viaţa lor este dictată de îngeri. Cu timpul, însă, am observat că, pe măsură ce poveştile mele erau mai reuşite şi îngerii se ştergeau la bot tot mai mulţumiţi de hrana suculentă pe care le-o ofeream preparându-le sentimentele mele, cu atât forţa intervenţiilor lor creştea, aducând schimbări nesperate şi inexplicabile. Dar despre aceste schimbări ştiţi şi voi prea bine.

Am devenit poliglot şi mi-am însuşit, una după alta, zeci de meserii, v-am mai spus, astfel încât, cu timpul, aproape că am uitat de unde pornisem. Mi-am uitat numele. Nu prea mai ştiu cine sunt. Nimeni nu ştie.

Odată am fost olar în Burgundia. Mi-ar plăcea să vă arăt ce făceam dar cele mai frumoase dintre ulcioarele mele, banale totuşi în comparaţie cu ale marilor creatori, au fost distruse de furia înspăimântată a mulţimii. Nu a contat prea mult pentru mine, atâta timp cât aceasta fusese răsplata îngerilor pentru povestirile pe care le înălţam întru marea lor satisfacţie de pe malurile înalte de humă, unde îmi săpasem cuptoarele. Am scăpat cu viaţă şi m-am ascuns în România, o ţară în care, atunci când era absolut necesar să se utilizeze cuvintele, se vorbea o limbă indescifrabilă şi poate de aceea nu existau ziare iar populaţia dispreţuia din toată inima televiziunea. Pentru mine a fost cea mai încântătoare regiune a lumii.

Nu făcusem nimic deosebit în Burgundia, fusesem doar un anonim în comunitatea ce număra peste o sută de meşteri. Eram înconjuraţi de sate sărace, populate cu inşi neciopliţi, cu ţărănoi şi, cât a durat truda noastră, nici măcar cei mai cunoscuţi olari nu scăpaseră de plângerile privind calitatea slabă a obiectelor gospodăreşti, oale şi blide care, după cum susţineau cumpărătorii, fie crăpau pe neaşteptate, fie dădeau un gust neplăcut apei, o cocleau sau îi împrumutau culoarea întunecată a sângelui. Asta nu ne făcea decât să săpăm mai adânc, în căutarea unui material mai pur. Eu însă am fost primul hărăzit să scot din cenuşă un vas prin transparenţele căruia se putea observa inima calcinată a unei fiinţe din adâncuri. Semăna cu o speranţă împlinită. Unii au spus că este inima unui astom, adormit pe veci în timp ce se hrănea cu aromele mocirloaselor vene ale pământului. Dar, la scurt timp, un altul ne arătă pe fundul unei amfore, înfăţişată în aceeaşi stranie culoare lăptoasă a ceţii atemporale ce răzbea din profunzimile stratului de loess, urechea unui panotiu. Iar cel mai bătrân dintre noi spuse că, de mai multe zile, ţine ascuns într-o grotă secretă un chiup uriaş prin peretele căruia se poate întrezări, în întreaga ei fascinantă disarmonie, silueta unui cynocefal. Se auzi curând despre toate acestea şi gloata, plină de ură, atacă fără milă atelierele artiştilor, sub pretextul că am fi scos din măruntaiele pământului lor mizeria otrăvitoare ascunsă acolo de strămoşii nedemni ce fuseseră pentru o vreme lăsaţi pradă uitării. Eu, însă, nu mai eram de găsit, pentru a fi măcelărit şi amestecat cu cioburile spaimei de istorie a ciudatei populaţii. Un înger, poate cel mai blând dintre cei pe care am reuşit să îi cunosc îndeaproape, drept răsplată pentru zecile de povestiri pe care le scrisesem în ultima vreme combinând toate nuanţele sentimentelor mele de frustrare şi zădărnicie, mă îndemnase să pornesc cu vasul la târg, unde, susţinea el, voi cunoaşte, în sfârşit, generozitatea unor cumpărători serioşi şi largi la pungă.

Dar paşii m-au purtat aiurea, împreună cu inima calcinată a astomului, care probabil că este, o ştiu acum, cel mai bun preţ obţinut în vremurile acelea pentru scrierile mele! Pentru că obiectul acesta este o combinaţie între realitatea lumii şi coşmarurile burgunzilor.

În România am trăit liber şi fericit ca în copilărie, m-am eliberat de complexe şi temeri în adevăratul sens al cuvântului. Căci unde altundeva mi s-a mai permis mie să tac, fără să par nimănui suspect, să mă învălui în muţenie pentru a mă dedica exclusiv literaturii pentru îngeri? În România m-am simţit cu adevărat în largul meu, călătorind în voie dintr-un oraş în altul mânat de treburi mărunte, cum făceau, de altfel, toţi românii într-o cvasiunanimă şi confortabilă tăcere. M-am înţeles uşor cu oamenii prin gesturi simple şi clipiri din ochi, folosind degetele pentru a reprezenta numere şi pleoapele pentru emoţii. Umerii vorbeau despre familie şi genunchii despre copii, spatele descria cariera fiecăruia şi urechile ofereau informaţii referitoare la dragoste. Am învăţat repede că nu trebuie să privesc spre buzele nimănui fără să mă asigur că nările relaxate mi-o permit. Deşi mă intriga nespus modul lor de comunicare, am fost fericit că vorbim cu toţii prin semne, o limbă pe care o cunoşteam deja, dar asta numai până când, primind permis de şedere, mi s-au oferit gratis de către Stat un dicţionar şi un volum de poezie şi am fost trimis la şcoală, să învăţ limba română. Atunci am aflat de ce chiar şi românii refuză să o mai vorbească. Vă daţi seama şi voi acum, căci este limba în care vă scriu!

Principala problemă este că frazele se constituie în ilocuţiuni iar cele mai simple cuvinte exprimă întotdeauna altceva decât poţi crede la o primă interpretare, şi anume dezordini ale unor suflete secătuite, bolnave. Da, limba română este o limbă psihotică şi metatextuală! Un popor cu o asemenea limbă nu poate supravieţui.

Ce dar mai valoros aş fi putut primi de la îngeri, la apogeul carierei mele literare? De aceea, în semn de recunoştinţă, ca o mulţumire aparte, ca o ofrandă, cuvintele pe care le folosesc, conjuncţii şi adverbe, atâtea câte sunt, presărate pe alocuri în povestirile mele construite mai degrabă din sentimente, sunt toate şoptite, pronunţate cu greu în dificila, în de mult uitata, dispăruta limbă română!

Stau, aşadar, pe veranda casei mele din Yamanaka şi privesc cum se cerne zăpada acestui început de decembrie. Este posibil să semăn cu Joe Walsh. Mi-l imaginez încremenit într-o poziţie foarte naturală, melancolică, aplecat asupra chitarei, cu un picior sprijinit pe un scaun, în camera 27 din Hotelul California. Dar eu nu am cântat niciodată la chitară, eu ţin în mână un plic. Ceea ce ţin eu în mână este Plicul Albastru. A trecut un veac de când l-au primit bunicii mei, în ziua în care au murit şi eu am scris prima povestire pentru îngeri din sentimente de dragoste şi ură. De atunci şi până astăzi revoltele, cutremurele, descoperirile extraordinare au schimbat infinit faţa lumii în care trăim. Este o lume prietenoasă, o lume bună. O lume în care bunicii şi nepoţii rămân împreună până la sfârşit. Îngerii mă vizitează şi azi dar îmi cunosc atât de bine sentimentele încât rareori le mai compun vreo povestire. V-am mai spus, în toată cariera mea literară nu m-am repetat niciodată, este un principiu de la care nu intenţionez să abdic. Din păcate principiile te pot duce, ca în cazul meu, într-o fundătură. Viaţa cu prea multe principii devine ceva monoton. Dar poate că am să scriu pentru oameni şi am să le vorbesc despre îngeri. Mi se pare potrivit să scriu despre acest subiect în limba română, să aprofundez gramatica şi ortografia. Sunt destui cei care caută în continuare o dovadă a existenţei îngerilor şi nu o pot găsi. Eu am dovada, e aici, în Plicul Albastru. O pană albă, de înger, pe care abia aştept să o moi în călimară şi să încep să scriu.

Kindle

2011-12-03T09:38:00.001+02:00

Fiul meu mi-a dăruit un eBook reader, un Kindle 4. I-am spus că e o exagerare din partea lui, că aruncă banii pe geam, că strică orzul pe gâşte. El nu ştie că eu nu mai citesc? Aproape că nu mai am ce dar mă şi ustură. Ochii. Nici nu îmi doresc să o mai fac, am observat că mă spiritualizez mult mai bine colorând iepuraşi, arici, chiar şi trenuleţe, dacă nu au prea multe vagoane. Apoi, sunt lipit de pc. Nu se citeşte la fel? Nu se, mi-a răspuns el. Pe Kindle citeşti şi autori slabi şi tari cu aceeaşi plăcere. Este un fenomen electronic deosebit, al mileniului trei. Mi-a părut mai obosit ca altă dată, nu ştiu ce-o fi cu el, probabil că nu bea destul lapte. Poate că la anul, dacă voi fi sănătos, am să cumpăr o vacă. Ţinând cont de asta şi nevrând să mă dau mai conservator decât sunt, i-am mulţumit şi am început să descarc cărţi electronice de pe net. Mai întâi le răsfoiesc pe display-ul desk-top-ului, ca să fiu sigur că nu sunt cu prostii. Cei mai mulţi autori sunt, cu adevărat, foarte liniştiţi, sunt incapabili să deranjeze în vreun fel. Îi pot citi pe Kindle. Alţii te plictisesc cu gândurile lor, cu necazurile de acasă. Îmi place să-mi bag nasul în treburile altora, aşa că îi răsfoiesc şi îi descarc şi pe ei. Întrucât net-ul îţi oferă multe opere ale unora consideraţi, cumva, clasici, chiar dacă n-au murit, găsesc liste nesfârşite de cărţi pe care le-am evitat la librărie. Pe acestea le descarc fără să le răsfoiesc, sunt sigur că lectura titlurilor este suficientă şi îmi va produce de fiecare dată o plăcere relativ suportabilă. Sunt bune pentru Kindle şi tot felul de opere abisale, despre moarte, suflet sau reuşita în viaţă. Le las pe mai târziu, pentru vremurile în care am să mă spiritualizez colorând animale preistorice. Asta se va întâmpla când voi termina eu însumi de explorat adâncimile. Cărţile scumpe, al căror preţ este descurajant, sunt puţine. Găsesc, totuşi, una pe care mi-am dorit-o nespus: „Arta pîrţului sau Manualul falsului artilerist nedeclarat scris de Contele de la Trompette, Medic al Calului de Bronz, Spre folosul persoanelor constipate”, scrisă în realitate de nimeni altul decât de genialul şi monstruosul Salvador Dali. Este o carte pe care nu o răsfoiesc pe display, ştiu precis că nu este toxică, ci este un ghid folositor în orice familie sau societate. Bineînţeles că şi în societatea noastră. Din această carte aflăm cu toţii, în sfârşit, că: „Pîrţul, pe care vechii greci îl numeau Pordé, latinii Crepitus ventris, vechii saxoni Partin ori Furtin, nemţii Fartzen iar englezii Fart, este un compus de gaze, emise uneori cu zgomot, alteori înăbuşit sau chiar pe tăcute. […] Pîrţul se mai poate defini şi ca aer comprimat care, căutînd să iasă, străbate lăuntrul corpului şi scapă-n graba mare îndată ce găseşte acel orificiu pe care buna creştere ne împiedică să-l numim.” Navig încântat către paginile destinate sectorului public şi aflu că „Pîrţurile funcţionarilor sînt cele mai bine hrănite dintre toate. Am auzit nu o dată prin birouri salve de pîrţuri cu care copiştii trîndavi obişnuiesc să se salute între ei. Este, orice s-ar spune, un concert strălucit şi minunat interpretat.” Desigur, Dali întoarce în această carte pârţurile pe toate părţile. Strălucirea pârţului, în viziunea lui Dali, este relevată precum transparenţele uluitoare ale unui diamant de razele piezişe ale soarelui de decembrie! Nu ştiu cum am putut trăi până acum fără Kindle!

Vis de toamnă

2011-11-18T11:59:00.002+02:00

E urât acum la ţară, e frig. Nu am nicio treabă, vegetaţia nu s-a uscat complet şi nu pot să-i dau foc. Mai am şi problema asta, că găsesc peste tot excremente ale unor fiinţe care nu locuiesc la noi în curte. Unele nu locuiesc nicăieri, sunt din cer. Aceste excremente au culori vii, sunt translucide şi uneori aruncă jerbe de scântei reci sau scot limbi subţiri, de crom. Sigur că mă enervez în lipsa unei soluţii realiste, nu pot opri Universul să-mi umple curtea de mizerii. În acelaşi timp, orătăniile proprii, curăţele de altfel, mă privesc pe sub sprâncene cu ironie. Totuşi nu voi pune mâna pe ce nu cunosc. Mai bine mai tai din orătănii. De asemenea, mă gândesc şi că aş putea trata şi eu Universul - care este peste tot - într-un mod identic! Deoarece noaptea este lungă şi ziua scurtă, tot ce pot să fac în 70% din timp este să dorm şi să visez. Unii spun că nu mai poţi visa în satul tău ca odinioară. Dar eu visam la fel în rural şi acum treizeci de ani, la mine visatul în rural şi gropiţa din bărbie sunt genetice. Treaba este că, probabil, pe atunci nu îmi înţelegeam visele. De fapt, nu am evoluat deloc în materie de vise, visele mele se repetă. De aceea continui să le visez, ca să le înţeleg! Blacky visează şi el. Când nu visează seamănă cu un fular vechi. Se luptă cu monştrii, care îl trântesc din fotoliu. Atunci sare în pat, lângă mine. Bine, măi, bine! Dar nu-i normal! Adormim la loc. Eu râd în somn, pentru că visez tot felul de prostii. Traversez un oraş pe străduţe, ca să ajung la un bulevard cu staţie de tramvai. Mă rătăcesc, trebuie să trec prin grădini, să ocolesc obstacole. Până la urmă, mă apropii suficient de mult de ţinta mea şi sunt sigur că voi ajunge unde trebuie. De data asta, la nici cincizeci de metri de bulevard mă opresc două cocoşate cu lopeţi în mâini. Mă pleznesc rapid cu ele peste faţă dar nu mă doare. Trebuie să spun că dacă poţi defini destul de exact umorul în stare de veghe, umorul adormit nu se poate defini. Totuşi îmi dau seama că este o glumă, una foarte bună, şi râd în hohote. Mă trezesc râzând. Cocoşatele erau bătrâne, slăbănoage şi rufoase. Râdeau şi ele de gluma lor dar mai puţin. Când am adormit la loc, plecaseră, nu le-am mai găsit. Le-am descoperit în tramvai, ascunse printre sacoşele călătorilor. Nu îmi mai venea deloc să râd când le-am pleznit şi eu peste gură, la rândul meu, şi le-am umplut de sânge. Ceea ce am simţit a fost o durere copleşitoare.

Îl Vând pe El-Zorab!

2011-11-13T10:50:00.008+02:00

La paşa vine un arab,
Cu ochii stinşi, cu graiul slab.
- "Sunt, paşă, neam de beduin,
Şi de la Bab-el-Manteb vin
Să vând pe El-Zorab.

Arabii toţi răsar din cort,
Să-mi vadă roibul, când îl port
Şi-l joc în frâu şi-l las în trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Şi nu l-aş da nici mort.

Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Şi de amar îndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!

Ai mei pierduţi sunt, paşă, toţi:
O, mântuie-i, de vrei, că poţi!
Dă-mi bani pe cal! Că sunt sărac!
Dă-mi bani! Dacă-l găseşti pe plac,
Dă-mi numai cât socoţi!

El poartă calul, dând ocol,
În trap grăbit, în pas domol,
Şi ochii paşei mari s-aprind;
Cărunta-i barba netezind
Stă mut, de suflet gol.

Da, e tragic poemul acesta! Cum să nu plângi? Cum să nu te minunezi de forţa sentimentelor lui Ben Ardun? Cum să nu te identifici, până la un punct, cu personajul? Eu cred că toţi ne identificăm, toţi avem roibul nostru, de care suntem atât de mândri. Şi, în plus, toţi suntem săraci. Nu ne ajunge cât avem nici pentru întreţinere, nici pentru medicamente. Dacă ar fi vorba numai de alimente, am putea mânca animalul dar ne rup celelalte cheltuieli... Eu am acest jurnal timid şi nimic altceva! Trebuie să vindem ce avem, că trei copii de foame-mi mor, vorba lui Coşbuc... V-aţi prins? Chiar dacă ar trebui să îi vindem ceea ce avem cuiva cu un caracter nasol, cum este paşa, chiar dacă ne adresăm unui editor care are câţi cai şi iepe vrea el, tranzacţia ar trebui făcută limitându-ne acţiunea strict la termenii ei comerciali. Fără sentimentalisme. Fără false conflicte morale. Uscat e cerul gurii lor. Nevestei mele i-a secat al laptelui izvor. Dacă rezolvăm prin vânzare nevoile fiziologice ale celorlalţi beduini care aşteaptă de la noi soluţia salvatoare şi, în consecinţă, al laptelui izvor începe să susure iar, spre hidratarea şi sănătatea copilaşilor, putem să renunţăm, zic eu, la plăcerile frivole pe care ni le produce calul. La urma-urmei, ce contează mai mult? O imagine puţin şifonată în faţa familiei sau o sănătate de fier şi un viitor acceptabil pentru aceşti nomazi care suntem pe Pământ?

Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun,
N-ai să-l mai vezi în zbor nebun
Pe urma unui şoim uşor
Ca să-ţi împuşte şoimu-n zbor;
Nu-i vei pofti: Drum bun!

Nu vei zâmbi, cum saltă-n vânt
Ardun al tău în alb vestmânt;
Şi ca să simţi sosirea lui
Mai mult de-acum tu n-o să pui
Urechea la pământ!

O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum ţii tu nările-n pământ
Şi coada ta fuior în vânt,
În zbor de rândunea!

Cum mesteci spuma albă-n frâu,
Cum joci al coamei galben râu.
Cum iei pământul în galop
Şi cum te-aşterni ca un potop
De trăsnete-n pustiu!

Asta e, mai şi renunţi la câte ceva în viaţă! Cât de egocentric este arabul ăsta, cât de egocentrici suntem toţi! Ce ne mai place să ne dăm mari, să vadă lumea ce elzorabi mişto avem noi, mai degrabă decât să trăim mulţumitor! Îmi dau seama că nici eu nu sunt scutit de acest tipar mental de care îmi doresc să mă scutur rapid şi de aceea, cu speranţa că încă mai pot beneficia de un curs valutar bun, mă gândesc pofticios la cei 1000 de ţechini... Sunt atâtea exemple de scriitori care au primit şi sume mai mici pentru caii, iepele şi mânjii lor! Avantajul nostru este că paşa editor nu păstrează lighioana în grajd numai pentru ochii lui, ci o expune, totuşi, în rafturile librăriei de la colţ, chiar dacă nu-i dă să roadă marketing pe săturate şi nici nu se îngrijeşte de sănătatea ei din ce în ce mai precară! Important este că ne alegem şi din punctul de vedere al falei cu ceva. Când scrii o carte, efortul este însoţit de sentimentul că îmblânzeşti un armăsar focos, nu-i aşa? Doar de-asta, dragi confraţi, o-calul-meu-tu-fala-mea-de-acum-eu-nu-te-voi-vedea-cum-ţii-tu-nările-n-pământ-şi-coada-ta-fuior-în-vânt-în-zbor-de-rândunea! Dar îl îmblânzeşti, totuşi, ca să-l vinzi, ce dracu’! Şi mai este ceva ce mă pune pe gânduri în această poezie... Calul are numai calităţi. Marele poet George Coşbuc îţi bagă degetul în ochi, te orbeşte cu calităţile acestui cal, nu le pune deloc sub semnul întrebării iar asta mie îmi miroase a scamatorie ieftină. Oare paşa nu-şi dă seama nici o clipă că Ben Ardun se comportă ca un şmenar? Rămîi cu o durere în suflet, cu sentimentul unei pierderi uriaşe când arabul işi eutanasiază animalul dar nu avem dovezi palpabile ale calităţilor reale ale acestuia căci este deja mort. Şi te întrebi dacă nu cumva calul era oricum terminat, bătrân sau bolnav sau chiar nebun şi dacă beduinul iluzionist nu procedează premeditat la distrugerea obiectului falei sale tocmai pentru a-i conserva imaginea în mentalul colectiv. Calul nu mai este dar a existat cândva. Iar prin gestul beduinului devine nemuritor. Gestul însuşi capătă semnificaţii naţionale. Poate că greşesc, dar graba suspectă a lui Ben Ardun naşte, cu adevărat, mari întrebări. Ce scamatorie formidabilă! Căsăpeşti o mârţoagă oarecare şi dintr-odată o mulţime de semnificaţii debordează pe piaţa lacomă de gesturi eroice, memorabile, de sacrificii care definesc principii, clase sociale, comportamente şi, până la urmă, dau sens lumii întregi! Merită, pentru toate astea, să beleşti un cal!

El scoate grabnic un pumnal,
Şi-un val de sânge, roşu val
De sânge cald a izvorât
Din nobil-încomatul gât,
Şi cade mortul cal.

Stă paşa beat, cu ochi topiţi,
Se trag spahiii-ncremeniţi.
Şi-arabul, în genunchi plecat,
Sărută sângele-nchegat
Pe ochii-nţepeniţi.

Să-ntoarce-apoi cu ochi păgâni
Şi-aruncă fierul crunt din mâini:
- "Te-or răzbuna copiii mei!
Şi-acum mă taie, dacă vrei,
Şi-aruncă-mă la câini!

Melodramatic dar de efect. Mie, ca autor, mi se pare destul de tragic, e foarte ochei George Coşbuc! Oricât de ciudate ar fi unele strofe, e clar că atât eu cât şi noi toţi suntem Ben Ardun!

The Call Centre

2011-11-04T11:07:00.007+02:00

Românii sunt oameni tăcuţi, ei vorbesc rareori despre problemele lor personale. Sunt decenţi. Preferă să asculte şi să te ajute dacă pot, fără să facă prea mare caz de asta. Le place discreţia, iubesc intimitatea. Le scoţi greu, cu cleştele, vorbele din gură. Ţi se adresează în şoaptă, chiar dacă este o banală discuţie despre vreme. N-ar vrea să-şi bage nasul unde nu le fierbe oala, nici să-şi impună gălăgios vreun punct de vedere. De cele mai multe ori, grăiesc faptele pentru ei, căci ei detestă lăudăroşenia şi vorbele de clacă. Când îşi exprimă sentimentele sunt mai degrabă timizi. Nu prea reuşesc să facă asta fără să li se înroşească obrajii şi să se bâlbâie. Dacă sunt trişti, încearcă să pară veseli iar dacă sunt fericiţi în niciun caz nu vor sări în sus urlând ca apucaţii. Au grijă, astfel, să nu accentueze nefericirea altora, mai puţin norocoşi. Aşa sunt românii, aşa vor fi mereu, trebuie numai să le smulgă cineva telefoanele din mână. Dacă îi dai unui român un telefon mobil el devine un câine turbat. Femeile, bărbaţii şi copiii se transformă în lighioane hăhăitoare care latră şi schiaună către cineva nevăzut, fie că sunt în pat, la serviciu şi chiar pe scaunul de toaletă, pe holurile spitalelor sau în autobuz, în biserică şi la penitenciar sau chiar, deja, la morgă, de zici că un incendiu devastator mistuie jungla civilizaţiei umane. Nu mai există niciun secret, nicio ruşine, totul este expus cu lux de amănunte la telefon. Totul este urgent şi totul este dramatic. Limbajul sărac şi palid al românilor devine clocotitor, exuberant, de o bogăţie copleşitoare. Oameni fără talent sunt talentaţi, cei fără de caracter devin modele pentru eterul care le înghite, lacom, declaraţiile. De când toţi românii au căpătat câte un telefon mobil întreaga ţară a devenit un imens call centre. Eu însumi mi-am luat un telefon. Este micuţ, discret, fără taste şi cu bateria descărcată, mai are doar o liniuţă pe display. Sună, răspund şi sunt obligat în câteva secunde să închei conversaţia. Câteodată, totul se termină înainte să răspund. Dar ceilalţi funcţionari din call centre s-ar uita lung la mine dacă nu aş avea telefon. M-ar bănui de o aroganţă nejustificată. Aş fi atât de diferit încât m-ar vâna şi ucide fără milă, apoi m-ar mânca. Văd asta în fiecare zi în ochii lor. Ieri am parcat în faţa blocului, l-am scos pe Blacky din maşină, care trăgea viguros de lesă spre casă, încurcându-mă grozav, şi am început să-mi rânduiesc pe trotuar sacoşele cu sfeclă, ţelină, varză, gogonele etc., căci este vremea murăturilor. Aveam mâinile ocupate, portierele larg deschise şi, în plus, îmi venea să fac pipi, ceea ce îmi inducea un anumit grad de nervozitate. De aceea, tropăiam mărunt din picioare. Atunci telefonul meu micuţ, inofensiv şi cu bateria descărcată a început să sune în buzunar. Am o sonerie destul de nostimă, când îmi sună mie telefonul ai sentimentul unei invazii extraterestre. Aş putea să îl ascult minute în şir dacă nu ar avea o baterie de doi bani. Vă spun sincer, în momentele acelea m-am enervat şi mai tare, m-am împiedicat în lesă şi am vărsat sacoşele. Un ciolovec care trecea pe acolo, vorbind el însuşi la telefon, s-a oprit din conversaţie şi m-a privit cu o duşmănie nedisimulată, de parcă ar fi fost responsabil de toată activitatea din call centre. Ce faci, domnule? m-a întrebat. Răspunde dracului la telefon!

Sex cu extratereştrii

2011-10-26T08:11:00.001+03:00

Trăim vremuri simple, extrem de clare, un răgaz al vieţii noastre pe care ar trebui să-l folosim din plin. Din cauza crizei, atât anul ăsta cât şi în cei ce vor veni suntem condamnaţi să o ducem tot mai rău, fie că intrăm fie că nu intrăm în Schengen. Este evident, nu avem de ce să ne mai batem capul cu asta. Treaba noastră este să punem varza în butoaie, alte murături, să tăiem porcul. De restul se ocupă economiştii, ei calculează efectele pe Wall Street ale acestor activităţi. Eu pun şi conopidă, este foarte bună şi se spune despre ea că este varză cu studii superioare. Este prima calitate care îţi trece prin cap şi când îi compari pe economişti cu ceilalţi contabili. Odată rezolvat cu murăturile, ar fi bine să ne gândim serios şi la viitor, la ce vom face după ce criza va fi trecut. Unii spun că ne vom confrunta cu problema emigranţilor extratereştri. În laboratoarele secrete ale lumii sunt deja puse la punct importante strategii în acest sens, se discută despre o monedă comună şi un limbaj accesibil mai multor specii inteligente. Tot în laboratoare se creează şi milioane de noi locuri de muncă pentru fiinţele cosmice în căutare de o viaţă mai bună. Se vor dezvolta activităţi precum comerţul cu alte planete locuite, turismul, schimburile culturale. Cărtărescu va fi tradus în limbajul comun. Va fi invitat pe Marte. Liiceanu îl va însoţi bodogănind despre favoritismele care se fac în filozofia românească. Se va plânge şi altor filozofi, dintre aceia care umblă în curul gol, au coadă şi te privesc cu nişte enormi ochi sticloşi. Ei vor da uimiţi din urechi şi vor încerca să-l liniştească folosind formulări politicoase pline de miez filozofic intergalactic. Noi, cei mărunţi, ne vom gândi la ale noastre şi vom încerca să obţinem credite în moneda universală. În Parlamentul Pământesc va fi propusă o nouă legislaţie care să reglementeze sexul între specii, mai precis vitezele permise în diferitele etape ale acestui sex, masele acceptabile, valorile limită ale razelor gamma... Se vor da examene de sex cu extratereştri, organizate de Funeriu, şi nepoţii noştri le vor trece din prima încercare. Nepoţii bulgari nu le vor trece niciodată. Ce scârbos! exclamă tanti Elvira, care mă ascultase cu atenţie în timp ce îmi punea cu găleata strugurii în zdrobitor. Dar haholii, haholii le vor trece?

Diamante

2011-10-19T12:49:00.001+03:00

dacă scriu despre iarnă
scriu despre copilăria lui a

fără cerneală,

cu limba ei tandră

despre o moarte a altcuiva

în care mi-au îngheţat mâinile până la dinţi

zâmbetul pe alocuri perfect

pe alocuri cu zimţi

cu diamante şi cu spire de crom

scufundate în ambră

despre mine de scriu

doar marile hale de flori se închid doar pleoapele lor sunt

mai moi

restul e carne de iepure viu

adormită-ntr-o coajă de ou

Tahograful

2011-10-16T20:45:00.016+03:00

În week-end am călătorit până în capitală şi înapoi. Despre dus nu am ce spune, a fost întuneric şi înnorat iar şoferul un tip necomunicativ. În plus, era răcit. Nici despre cele două zile petrecute în Bucureşti nu am ce spune. A fost frig, destul de întuneric şi toţi cei cu care am avut de-a face s-au dovedit a fi tăcuţi, introvertiţi. Ore întregi a bătut vântul. Din când în când ploua. Oamenii contractaseră de curând viroze care se aflau în diverse etape de evoluţie. Unora dintre cei pe care i-am întâlnit aproape că le curgea sânge din nas, ceilalţi erau răguşiţi, aveau febră şi vomau cu icnituri din coşul pieptului. Îi durea capul şi îi ustura în gât. Tuşeau pe rând apoi cercetau cu ochii cât cepele substanţa din batiste. Tăceau, aşteptând să le treacă răceala pentru a vorbi din nou, pentru a întreprinde iar activităţile obişnuite. M-am bucurat să îi pot ajuta, aducându-le apă fierbinte de la bucătărie, făcând ici şi colo câte o frecţie, lăudând ceaiurile medicinale, care ne produc tuturor atât de mult bine. Toţi ne uitam pe geam la norii plumburii. Pot să jur că unii aveau lacrimi în ochi. Gândurile oamenilor păreau a fi triste sau măcar neplăcute. Copii sau bătrâni, femei sau bărbaţi, aveau o mină proastă, păreau epuizaţi fizic şi psihic, chinuiţi, încercaţi de neplăceri şi de vremea urâtă. Păreau duşi, absenţi, terminaţi. Deşi m-am bucurat să îi regăsesc, adeseori a trebuit să adopt o atitudine rezervată sau de compătimire. Mi-ar fi plăcut să îi sărut, să îi îmbrăţişez dar se dădeau înapoi şi îmi spuneau prin gesturi că sunt contagioşi. Câte o doamnă îşi ridica puţin fusta şi îmi arăta cât de umflate îi sunt picioarele. Nu am văzut în viaţa mea picioare atât de umflate, mă miram eu, atingându-le cu buricele degetelor şi palpându-le cu delicateţe. Vreţi să vă aduc puţină apă fierbinte de la bucătărie? Da, dădea tristă din cap femeia. Mă mai şi întrebi! În asemenea momente mi se făcea pielea ca de găină. Cît de multă recunoştinţă am citit în ochii lor în cele două zile petrecute împreună! A fost extraordinar! În fine, această vizită, cum era şi firesc, a luat în cele din urmă sfârşit. Venisem îmbrăcat destul de subţire şi simţeam şi eu asprimea neobişnuită a vremii. Totuşi, sincer să fiu, nu era cine ştie ce, deşi rareori, poate că niciodată ca până acum, nu mi s-a mai părut Bucureştiul atât de posomorât şi de neprimitor. Aproape că mă bucuram că plec, cu toate că stătusem atât de puţin în preajma locuitorilor săi. Mi-am cumpărat bilet la ultimul microbuz aşa că se înnoptase de-a binelea când m-am urcat în maşină, hotărât să trag un pui de somn până la Drajna, obosit de multele mele întâlniri. Şoferul a închis uşile, a pornit motorul şi a dat drumul la încălzire, apoi a pus capul pe volan. Părea să fi aţipit. Ce faci, domnule, nu demarăm? l-am întrebat eu, contrariat. Trebuia să plecăm la şapte! Vom pleca la şapte treizeci, îmi răspunse omul, ridicând capul fără chef. Apropo, nu ştiţi pe unde trebuie să o luăm ca să ieşim din oraş? continuă el. Era un bărbat vârstnic, ridat, cu părul alb. Păi dumneata nu ştii? Cum se poate una ca asta? De când munceşti ca şofer? Este prima mea cursă, îmi spuse omul. Şi continuă: Până acum am lucrat în străinătate. Colegii mi-au zis să merg pe Ştefan cel Mare... Fugi, domnule, de-aici, m-am enervat eu. Sunt multe semafoare acolo, e aglomerat... Chiar şi drumul până la autostradă este de două ori mai lung prin partea aia! Trebuie să o luăm pe dincoace, prin Vitan Bârzeşti. Auziţi, dacă tot ştiţi drumul, de ce nu vreţi să îl pilotaţi? Nu vă costă nimic! mă interpelară ceilalţi doi-trei călători. E nou, ajutaţi-l puţin, trebuie să îşi câştige şi el pâinea! Astăzi găseşti atât de greu un serviciu pe-aici, pe la noi! Uitându-mă mai bine la ei, mi-am dat seama că mă prinseseră în corzi. Şi ăştia veneau din străinătate! Haideţi, vă rog, în faţă, lângă mine, insistă şi şoferul. Terminăm cu toţii mai repede cu povestea asta dacă mă ajută puţin cineva care cunoaşte oraşul. Numai să ies... Vă daţi seama că nu am avut ce face şi am trecut pe locul din dreapta şoferului. Să pornim, i-am spus, nu cred că mai apare niciun călător... Nu pot, mi-a răspuns, mai avem câteva minute. Ia uitaţi-vă aici, îmi arătă el un aparat complicat, asemănător unui contor Geiger-Muller, montat pe bordul maşinii. Acesta este tahograful digital şi este setat la 7.30. Dacă nu respectăm setările se arde cardul şi am dat de dracu. Stric tahograful din prima zi de muncă! Ce credeţi că îmi vor spune mâine dimineaţă şefii? Chiar aşa, ce credeţi că îi vor spune, domnule, îi ţinură hangul şi ceilalţi călători. Îl vor da afară! Dumneata nu ai pic de inimă? Ce fel de om eşti? Şi unde te grăbeşti aşa, la urma-urmei? A trebuit să recunosc că aveau dreptate. Am mai aşteptat câteva minute. Pornim acum. Ţineţi-vă bine! Mai devreme plouase mărunt dar pe Splai era deja uscat, aerul se limpezise şi printre nori ieşise luna plină care lumina ca ziua. Ce face, domnule, tahograful ăsta, am întrebat eu. Tahograful, îmi răspunse şoferul, are înregistrat traseul nostru. Opririle permise, orele de odihnă şi de muncă... totul este acolo, pe card. Dacă ne abatem de la traseu, dacă facem prostii, se înregistrează de către tahograf. Organele de control şi, bineînţeles, şefii noştri verifică pe un computer dacă ne-am văzut de treabă, disciplinaţi. Al dracului! m-am mirat eu, ciocănind uşor în carcasa contorului Geiger-Muller. Cred că şi mie mi-ar trebui aşa o sculă! Oraşul arăta diferit. Tineri bine-dispuşi, domni şi doamne pline de viaţă mai că nu se hârjoneau la intrările restaurantelor sau pe lângă teatre. Maşini de lux claxonau zglobiu. Oamenii se opreau peste tot, pâlcuri-pâlcuri, să stea de vorbă. Nimeni nu strănuta, nu era nimeni răcit. De parcă afară, despărţit doar de caroseria subţire a microbuzului, imediat după ce am plecat noi, prinsese viaţă un alt Bucureşti decât adineaori, cât încă aşteptam să se facă ora de pe tahograf. Nu puteam fi cu totul sigur, fiind în trafic nu puteam atinge nimic material din afară, dar trăiam o puternică impresie că ori înainte de 7.30, ori după, se întâmplase ceva ciudat pe străzile şi bulevardele de-a lungul cărora rulam. Acest gând mă tulbura profund. Totuşi am avut puterea să-i arăt şoferului indicatorul: Uite, spre autostradă!... Mergeam încet prin aglomeraţie, aşa că puteam auzi ades hohote de râs, cântece... Ce s-a întâmplat, oare? m-am întrebat, văzând un oraş atât de fericit acum faţă de cel în care tocmai petrecusem două zile şi care fusese, cum v-am spus deja, trist, înnegurat, bolnav ... Nu cumva cealaltă maşină, cu care venisem, avusese probleme la tahograf?

Toamna patriarhilor

2011-10-13T11:59:00.000+03:00

Rachiul

2011-10-06T10:08:00.001+03:00

Ieri am făcut rachiu. Ce bine s-a brodit, am ales o zi frumoasă, cu soare şi fără vânt! Am cărat cu maşina cele trebuincioase în ograda lui Sensei, proprietarul cazanului, şi m-am pus pe muncă. Adică, după ce am făcut focul, am început să rod merele din pomii la umbra cărora m-am instalat. Sensei a plecat prin curte, cu treabă. Era o linişte incredibilă în tot satul, o linişte care ajungea până la Chilia şi poate mai departe. Nu picura nimic în găleată, era prea devreme pentru asta. Nu lătrau câinii, nu arau tractoarele, aşa că puteam auzi gândurile celorlalţi săteni. Se spune că ăsta este un fenomen rar, de toamnă bogată şi târzie. Vasile se gândea că îşi bagă picioarele în Nokia, pentru că el vrea un iPhone. Băi, ce glume inepte mai face şi Ponta, ăsta! se gândea nea Grigore. Cine poate să creadă că mai vrea el să fie procuror? Tanti Clementina rostea în gând, fără şir: te iubesc, te iubesc, te iubesc. Undeva, mai departe, tehnicianul veterinar căuta rimă la roză şi nu găsea decât leptospiroză. Zău că-ţi vine să râzi! Halal poet! Ce mai, oriunde îmi îndreptam atenţia, minţile oamenilor îşi relevau preocupările, astfel încât nu mă plictiseam nicio secundă. Parcă citeam o carte de Marin Preda. Peste vreo oră (pe la pagina 75) am perceput un gând viguros, aspru, care spunea că mai numără o singură dată iepuroii şi dacă nu îi ies îi beleşte pe toţi. Îi lipsea unul. Apoi şinşilele. După încă o jumătate de oră (pagina 80) continua să numere bibilici, bivoli şi papagali Ara. Papagalii Ara îi ieşeau mai mulţi. Se gândea să îi belească şi pe ei. Cine o fi, domnule, ţăranul ăsta, cu aşa o gospodărie? m-am întrebat eu exact în clipa în care prin ţeava subţire a început să picure rachiul. Nu poate fi decât Statache, un gospodar desăvârşit! Prima sută de grame e albastră şi trebuie aruncată, dacă nu vrei să păstrezi ceva şi pentru frecţii. Eu am aruncat-o. Imediat, o albină a aterizat în mica băltoacă toxică şi a început să agonizeze. Mi-a părut rău. Mirosul plăcut al rachiului mă învălui şi, brusc, mintea mi se goli de gândurile celorlalţi pentru a face loc propriilor mele gânduri. Ele spuneau că este foarte probabil ca până seara să mă fac pulbere, pentru că trebuie să gust ce produc deoarece am spart alcoolmetrul. M-am uitat după Sensei prin curte, poate mă ajută el, şi l-am zărit sub o glugă de coceni, învelit cu o pătură. Tanti Măriuca îi strecurase sub cap şi o pernă. Dormea dus şi şoptea: o sută doisprezece purceluşi, o sută optsprezece... Unde pizda mă-sii e unul? Îi belesc pe toţi! Neapărat îi belesc! Aha, mi-am zis eu, lămurit, şi l-am lăsat să numere în continuare. De unde să aibă puturosul ăla de Statache atâţia purceluşi?

Nostalgia

2011-10-02T11:05:00.013+03:00

Multe lucruri enervante, de prost gust sau tâmpite de-a binelea mi-au lăsat nu numai amintiri plăcute dar pot spune chiar că şi-au pus o pecete luminoasă pe trecutul meu. Mi-e dor şi azi de ceva urât, păros şi împuţit, zbârlit şi plin de tenii, de primul meu câine. Ceva sinistru dintr-o tinereţe sărăcăcioasă, cum era locuinţa în care am fost devorat de ploşniţe, mă face să devin nostalgic. O durere de nesuportat de odinioară este azi amintirea unei extraordinare iubiri imposibile. Plăcerea brizei călduţe a mării, oraşul misterios, pustiu şi curat în noapte, fără maşini, prin care alerga cu mine în braţe, plină de sângele meu, una dintre mătuşile mele, disperată că voi muri înainte de a ajunge la spital mi-au rămas pe veci în inimă. Nu ar fi crescut niciodată în mine sentimentele de atunci şi Constanţa nu mi s-ar mai fi întipărit în memorie ca un spaţiu ocrotitor dacă m-ar fi înşfăcat în doi timpi şi trei mişcări un echipaj SMURD. Chiar şi casa de la Ceatalchioi era mai bună înainte de a o electrifica şi de a avea apă din puţ. De altfel, sunt convins că eficienţa, confortul şi strălucirea artificială ale lumii moderne mă pot ucide oricând, răpindu-mi sufletul, micul înger păzitor. Nostalgia, dacă aş muri sufleteşte, ar deveni imposibilă şi m-aş întoarce printre pământeni rebrenduit, pentru a-mi trăi cât mai conformist restul vieţii.
Dar aş fi atunci un nefericit de zombi al prezentului permanent mulţumitor, fără drame, nevroze sau frustrări. Cred că mi-ar fi mai uşor decât îmi imaginez eu acum să devin în scurt timp un imbecil inteligent şi bine lustruit. Dacă mi-aş schimba pantofii şi calculatorul cine ştie dacă nu m-aş transforma într-un simbol pentru generaţia mea, aşezat astfel printre celelalte încât să nu simbolizeze prea mult. Desigur, li s-a întâmplat deja unora şi altora de prin cartier. Dar lucrurile tâmpite, nesănătoase şi care s-au acrit au pus deja o pecete luminoasă pe trecutul meu. E bine, sunt ochei, căci numai memoria sentimentală nu este în plus, orice altfel de memorie fiind o contabilitate a unei afaceri care nu se ocupă de nimic.

Noul măgar Marco şi Noua Republică

2011-09-30T11:35:00.002+03:00

Fabrica Nokia se închide. Producea telefoane vechi, depăşite moral. Este un succes pentru ţară, băncuţele tricolore din Cluj vor fi din nou lustruite de tururile şomerilor şi vor părea noi. Între timp, unii se gândesc să facă şi o republică nouă, care să îi atragă pe noii disponibilizaţi. Principiile sunt vechi dar mai simple. Pentru ca o republică nouă să poată fi populată cu toate categoriile sociale trebuie daţi afară jumătate dintre funcţionari, medicii, profesorii, şi elevii din clasa a douăsprezecea care urmează să pice examenul de bacalaureat. Sănătatea va fi asigurată de supermarketurile care vând la promoţie alimente sănătoase fabricate din deşeurile de mase plastice proaspete şi fructe identice fructelor cu arome naturale, adică de toate supermarketurile. Acestea, bune sau rele, vor fi închise. E bine, că poporul s-a săturat şi este din ce în ce mai gras. Dar nu vă speriaţi, republica asta nu are suficienţi bani ca să închirieze spaţiul ţării, aşa că va funcţiona numai în spaţiul virtual. În spaţiul ţării va funcţiona în continuare Ţinutul Secuiesc. Întrucât şi acesta a fost depopulat în decursul istoriei, am auzit că se propune la Bruxelles să devină regatul autonom al romilor. E o soluţie de discutat. O altă veste bună este că iniţiatorii noii republici sunt de fapt vechii monarhişti maritimi populari. Eu cred că este mai bine aşa, când e vorba de ceva nou nu trebuie să renunţăm la modelele de succes, care funcţionează. Am auzit că există şi o nouă dreaptă. De fapt, stânga este mai nouă decât dreapta dar în aceste condiţii ea reuşeşte să pară mai veche. Deşi atât de nou, totul este vechi în politică, atâta timp cât în Bulgaria, într-un sat, candidează la primărie măgarul Marco, cu şanse de victorie în faţa primarului Kiril, un umanoid demodat. La fel ca la noi, unde bătălia se va da cu un fost primar, al cărui umor va învinge cu siguranţă. În timpul mandatului său el a primit în audienţă o femeie în vârstă care i-a spus că are o problemă. Şi ce vrei, babo, i-a răspuns el. Să pleci de aici cu două?

Conspiraţia blondelor

2011-09-28T12:22:00.008+03:00

Cel mai mult îmi place să fiu bunic. Asta este meseria care mi se potriveşte şi mi se pare o nedreptate că trebuie să aştepţi atât de mult până capeţi un asemenea post. Societatea noastră este prost alcătuită, pe nişte principii frustrante, fără sens. Dacă aş fi devenit tată din adolescenţă şi bunic la treizeci de ani, până acum abilităţile mele s-ar fi îmbunătăţit simţitor şi azi nu aş mai fi suferit din cauza dezamăgirilor pe care le produc nepoţilor mei. Dar spune-le asta babalâcilor care gândesc pentru noi cu şoşonii din picioare şi emit inepţii obligatorii pentru umanitate! Şefilor de state, generalilor şi academicienilor care nu sunt şi nu vor fi niciodată bunici (sunt şi pe la noi câteva exemplare ilustre de felul acesta)! Cine se cred ei? Le-aş umfla cu bucurie, oricând, felinarele. Din cauza lor sunt eu atât de stângaci. Ca orice debutant intru adeseori în panică la gândul demiterii. Vezi bine că în situaţia mea un şut în cur nu mai poate fi un pas înainte! Iar pe ăia mici cui îi las? Nepoţii au atât de multă nevoie de expertiza bunicilor! Cum se trag mâţele de coadă, cum se golesc pe şest borcanele de dulceaţă, de la ce capăt se aprinde prima ţigară? Ce faci, de obicei, cu cioburile? Ne-am scăpat pe noi. Ce atitudine adoptăm ca să nu mai fim umiliţi de mutrele scârbite ale adulţilor? E nevoie de un mentor, de un prieten dezinteresat şi deschis ca să faci primii paşi în viaţa adevărată, în timp ce părinţii tăi urmează calea bătătorită de şoşonii inepţilor. Eu sunt un mentor foarte bun. Şi cu toate astea sunt admonestat zilnic. Fraţilor, exersez, încerc să mă pun în diverse situaţii pentru ca mai apoi să ies din ele cu fruntea sus. Dacă reuşesc, le explic şi celor doi nepoţei cum se face. Vecinii mă atacă mai ales din cauza pisicilor. Ei, şi? Nu vedeţi că sunt prea multe? Am lăsat, totuşi, o pisică albă şi una neagră... Nici nu se observă lipsa celor pe care le-am întins până s-au rupt! Păcat că nu sunt toate la fel de elastice... Angela îmi prescrie reţete, îmi vorbeşte despre vârsta a treia pe înţelesul meu. Despre pamperşii uriaşi (îmi arată cu braţele larg deschise mărimea lor). Bau bau? O întreb eu. Cucu petete mae bruma-vruma? Râde cu subînţeles... Dar eu am început să pricep cine e responsabil de conspiraţia împotriva bunicilor. Chiar femeile! Blonde! Ele ne vor însuraţi mai târziu, ele nu vor copii, ele sunt obsedate de carieră, din cauza lor se pornesc atâtea războaie. Ele te privesc în ochi şi te întreabă galeş: Tu cu cine faci banking? Mie, ca bunic, lucrurile astea îmi devin tot mai clare. Femeile ambiţioase s-au aflat mereu în spatele bărbaţilor responsabili de proasta alcătuire a societăţii. Dar, la o adică, unde este, când avem nevoie de ea, şiretenia lor? Cum răspund ele marilor întrebări pe care le pun, de obicei, nepoţeii? Cu ce melodie, de exemplu, trebuie să înceapă Vlăduţ să descopere rock&roll-ul? Aud? Să te văd acum, Foxy Lady!

Europe

2011-09-26T10:34:00.003+03:00

Dimineaţă, devreme, la Tulcea. E atât de linişte că se aude cum creşte economia ca ştirul după ploaie. Ce se întâmplă cu lumea asta? Cum de a început să funcţioneze sistemul aşa, peste noapte? Gândurile îmi aleargă speriate în toate părţile, seamănă cu gândacii portocalii care se ascund la răsăritul soarelui prin crăpăturile democraţiei. Ceilalţi gândaci nu se ascund. S-au căcat peste tot, îmi spun eu, aranjând mai frumos fotografia Regelui, după ce îi scot rama portocalie şi o azvârl pe geam. Bună dimineaţa, Maiestate! Rama pluteşte ca o frunză de portocal uscată şi se atomizează de parcă nici n-ar fi fost. Fenomenul este straniu, nemaiîntâlnit de mine până astăzi. Încerc şi cu ceva mai greu, aşa că iau oala cu ciorbă din frigider şi o vărs de la balcon în capul cetăţenilor, apoi arunc şi recipientul către o doamnă de vârsta a treia care plimbă în lesă un porc vietnamez caşectic. Porcul îşi rânjeşte la mine măselele portocalii. Îl scuip şi mă strâmb la femeie. Fac asta ca să atrag atenţia că m-am trezit într-o dispoziţie mizerabilă dar degeaba, ei apreciază mai degrabă faptul că bucăţelele din ciorbă miros puternic a fructe exotice şi că oala se turteşte în sunete de harpă. Porcul salivează şi clefăie fără rost, plin de o inexplicabilă energie. Bună dimineaţa, vecine, ce toamnă frumoasă! mă salută femeia, zâmbindu-mi cu dragoste în timp ce resturile alimentare care o ating se transformă în fluturi. Sunt mici, portocalii şi catifelaţi. Oraşul este învăluit în culori calde, lumea întreagă este prinsă într-un vals lent. Comisionari pe biciclete răsar de pe străduţele cartierului. Au în coşuri buchete enorme de lalele olandeze portocalii pe care poporul olandez le oferă gratis poporului român în semn de simpatie. Sună la uşi şi le înmânează locatarilor în izmene, care plâng de emoţie. La mine nu sună niciunul, aşa că nu mă emoţionez şi nu plâng. Trece un avion. De coada avionului flutură un banner pe care scrie: „Bine aţi intrat în spaţiul Schengen!” În sfârşit, reuşesc să strivesc unul dintre gândacii care nu se ascund. Nu vorbesc despre cei portocalii care, la răsăritul soarelui, aleargă bezmetici să se ascundă prin crăpăturile democraţiei, despre ăştia nu mai am ce să spun. Mă relaxez. E bine. Am făcut o pată mare pe gresie şi o privesc cu cruzime.

Prostiile din capul meu

2011-09-23T12:37:00.002+03:00

Ca în multe alte culturi (dar nu în toate) şi într-a noastră există credinţa că principalul segment al corpului omenesc este capul. Este o idee care mie mi-a fost indusă, de mic, de către bunicul meu. El îmi spunea adeseori, cu reproş: „Capetele multor oameni au produs ceva în viaţă / Numai capul dumitale n-a produs decât mătreaţă.” Poezioara citată aici m-a urmărit mereu şi m-a îndemnat ceas de ceas să produc ceva cu capul. Evident, a fost greu la început. Iar de la un moment încolo lucrurile au luat-o complet razna, astfel încât acum capul meu produce zi şi noapte tot felul de prostii. Nu mai pierd timpul să le analizez. Cum le produce, cum le ascunde undeva de unde nu vor mai fi niciodată scoase la iveală! Câte una, însă, se dovedeşte a fi mai nostimă. De exemplu, următoarea prostie din capul meu pare să aibă o mare valoare compensatorie: toate femeile frumoase la tinereţe sunt urâte la bătrâneţe şi invers. Mi-a părut a fi o prostie interesantă. Conform acesteia, frumoasele pentru care am suferit cândva sunt azi... puah, cât de urâte, Dumnezeule! Iar mie îmi convine, căci îi deplâng din toată inima pe bărbaţii lor actuali. Pe de altă parte, însă, cum de-am putut eu să mă însor cu o femeie atât de urâtă ca Angela? Am fost orb (ea, desigur, este acum din ce în ce mai frumoasă, ceea ce îi şi spun, cu uimire, în fiecare zi)? Chiar dacă a fost urâtă, bine că i-a trecut, nu-i aşa? Şi este bine de ştiut şi că mă durea în cot de valorile depăşite ale bunicului meu. În cot am zis, nu în genunchi. Pentru că adevărata mea credinţă este că principalul segment al corpului omenesc este piciorul. De aceea afirm că prostiile din cap sunt secundare, ca importanţă, realizărilor pe care oamenii le pot avea cu ajutorul preţioaselor lor picioare. Prezint în continuare un caz în care picioarele produc ceea ce capul nici nu poate gândi. Şi sufăr la gândul că femeia urâtă din clipul următor, Carmen Amaya, ar fi fost acum, dacă ar fi trăit mai mult, de o frumuseţe insuportabilă.

Remorca

2011-09-19T18:35:00.001+03:00

L-am cunoscut pe Johnny Răducanu dar nu vorbeam cu el. La ce bun să mă cunoască şi el pe mine? Numai pentru că am urechi? Îi citeam interviurile. După o vreme nu le-am mai citit pentru că ştiam de la început că voi fi de acord cu tot ce spune. Nu spunea niciodată ceva neadevărat. În interviuri vorbea puţin despre muzică pentru că nu avea cine să îl întrebe. Şi despre femei vorbea puţin. Cu teamă, părea că a rămas dator. Vorbea puţin şi despre Brăila, oraşul muzicii pe care o cântase la New York. Ar fi vorbit mai mult dar cine vrea să vorbească singur? Spunea despre Nichita că ar fi putut fi un mare pianist. Şi el ar fi putut fi un mare poet. Nu este nicio diferenţă între un înger blond şi un barosan de mahon, ei lucrează la fel de bine cu toate instrumentele. Dar cu noi care-i treaba? De ce am sărit din remorcă? Nu cumva suntem aici ca să-i îngropăm?

Recviem pentru literatură

2011-09-18T14:23:00.001+03:00

Suntem cândva în viitor, spre sfârşitul lumii. Mai am provizii pentru o lună. Speranţa, vecina mea de la mansardă, a murit zilele trecute şi sunt singur în toată clădirea. Cred că şi pentru mine a venit timpul explicaţiilor, justificărilor, poate chiar al ultimului bilanţ provizoriu. Eu am scris un jurnal. Am vrut să scriu acest jurnal timid din mai multe motive sau poate din melancolie, deoarece de foarte multă vreme e toamnă. Păsările noastre migrează spre Vest. Străinii de-acolo, care stau cu ochii spre cerul imaculat, se bucură. În sfârşit, natura exuberantă de la noi se mută la ei şi biodiversitatea lor se face mai mare. Chestia este că eu, neavând aripi, rămân în continuare aici, ca să scriu. Nici mie nu-mi place dar ce să fac? Şi mie mi se pare nimicitor să nu pleci nicăieri. Citesc pe bloguri şi văd că mai scriu vreo doi. Vă salut. E bine că n-am plecat şi noi, chiar dacă am rămas ultimii. E mai bine să stăm, neobservaţi, pe loc. Scrisul ar putea crea confuzie în toată lumea. Unii s-ar întreba ce scriu ăştia. Şi de ce să scrie? În ce limbă? Ştiu ei ce trebuie scris? Scriu corect politic, cu respectarea tuturor recomandărilor? Sau o fac tot aşa, haotic şi jignitor, cum zboară şi orătăniile lor? Ca să nu iasă balamuc pe chestia asta vă spun că scriu doar pe blog, adică numai pentru mine. O fac de frică. Curând, ori vine sfârşitul lumii ori va fi imposibil să o mai fac, pentru că scrisul, în ţara noastră, riscă să fie complet confiscat de preşedinţi! Când a ieşit Băsescu prima dată, m-am lăsat păcălit. Promitea că el nu este la fel cu ceilalţi, că e bun, că nu scrie şi de-asta l-am şi ales! Să conducă dar să nu scrie! Este un lucru nedrept, neserios şi te oftică faptul că, deşi au obţinut totul de la viaţă, scriu şi preşedinţii. Îi urăsc pe preşedinţii care scriu şi îmi iau pâinea de la gură. El părea mai uman, nu folosea în mod vizibil hârtia. Dar, în urmă cu puţin timp, am primit informaţia că îşi scrie memoriile. Sau că deja le-a scris. Mi-a spus-o unul, Hacker, care i-a spart mailul lui Manolescu. Aşa am aflat că Băsescu iese pe furiş din Palat şi citeşte pagini întregi, noapte de noapte, la ICR, unde e deschis până dimineaţa la trei. Puţinii intelectuali rafinaţi ai ţării se desfată acolo cu paginile singurului nostru preşedinte pe care l-am crezut corect. Un monstru în care am investit încredere totală dar care a jurat strâmb. Scria şi ne-a păcălit că nu scrie. Are talent. Paginile scrise de el sunt mai mult decât geniale, sunt divine. Curând vor deveni publice şi literatura de până acum se va prăbuşi în neantul din care, din greşeală, s-a ivit. De aceea am tras tare la acest jurnal timid. Pentru că sunt prea bătrân ca să plec, cu biodiversitatea, spre Vest şi nici nu am aripi. Pentru că trăiesc într-o lume nedreaptă, dominată de talentul literar al preşedinţilor. Pentru că nu mai contează. Pentru că Speranţa, vecina mea de la mansardă, a murit.

Boul în iarbă

2011-09-17T00:11:00.003+03:00

Am sindromul Laurette. După o scurtă spitalizare, în timpul căreia mi s-au făcut analize şi am fost examinat cu lupa din creştet până în tălpi, am fost, totuşi, lăsat să plec. Ai grijă, mi s-a spus, încearcă să te odihneşti cât mai mult şi să te hrăneşti echilibrat. Citeşte şi plimbă-te prin parc. Pot să să mă plimb, m-am gândit eu, dar ce să citesc? Pentru că, decât să-l citesc pe Cărtărescu, după cum bine ştiţi... Am vrut să-i întreb dacă au o listă de lecturi recomandate de medic însă nu am reuşit decât să mulţumesc, sfios, pentru sfaturi. Aşa se manifestă sindromul Laurette. Dacă l-ai căpătat, arăţi un interes politicos faţă de toate prostiile. În formele grave, eşti entuziasmat. Va fi bine, m-au încurajat savanţii. Mi-au umplut buzunarele cu vitamine şi m-au împins către uşă. Bucură-te de el (de sindrom) sănătos, până la adânci bătrâneţe! M-am întrebat de ce oare s-or uita toţi aşa de trist la mine. Chiar dacă ai acest sindrom, nu înseamnă că eşti prost. Din privirile lor mi-am dat seama că, probabil, eu am o formă gravă. Ajuns în stradă, i-am dat telefon şefului meu să-i spun că de mâine îmi reiau activitatea. M-a contrazis dar nu am sărit cu gura pe el ci i-am făcut două trei complimente simple, din inimă. A închis fără să îşi ia la revedere. Pentru o clipă, mi-a trecut prin minte că e un bou dar asta mi s-a părut a fi ceva încântător, rustic. Mi l-am imaginat alergând prin iarbă în patru labe, în ritmul lui Eleanor Rigby, de Beatles. Am văzut mai demult un bou adevărat făcând asta şi era ceva frumos. L-am sunat din nou şi i-am spus că ar vrea el. Ce? m-a întrebat şeful dar de data asta i-am închis eu. Apoi m-am urcat în autobuz. Lângă mine era un compatriot atât de murdar de fecale pe haine, că m-am oferit imediat să-l curăţ. Aveţi o scamă, i-am spus, şi am început să-i râcâi reverele cu unghiile.

Echilibru

2011-09-12T12:52:00.008+03:00

Totul în viaţă este o problemă de echilibru, de la vorbire la dragoste, de la război la pregătirea micului dejun. Dacă ai zbârcit-o şi te dedai la excese, s-a terminat. Eu am ales literatura, ca să n-o zbârcesc. În literatură sunt permise toate excesele. Poţi să o iei într-o parte, n-ai decât să o ţii tot aşa, e aiurea dar s-ar putea să fie un curent literar. De fapt, numai excesele te pot făcea să devii literat. Le încerc des şi uneori am succese. Alteori am succesuri. Scriu cu ochii închişi. De la dreapta stânga. Odată mi-a ieşit un text foarte bun pe care l-am scris, efectiv, cu picioarele. Scriu şi cu substanţe neconvenţionale, urât mirositoare sau toxice, deşi apropiaţii mi-au cerut în repetate rânduri să nu o fac. Poate că se tem pentru viaţa cititorilor. Fraţilor, nu aveţi decât să vă îndepărtaţi! Vă iubesc pe toţi. Vă admir. (Clipesc des din pleoape.) E un curent literar. Printre alte curente ale căror toxine s-au mai evaporat, un curent literar care poate ucide va fi apreciat de mulţimea flămândă de literatură. În plus, aici e vorba de cuvinte, o ciorbă deasă care îmi mai alină suferinţa. Eu m-am născut cu o problemă neurologică pe care, spre deosebire de ceilalţi, o recunosc public. Când tac şi îi privesc pe oameni cu înţelegere, când le spun lucruri plăcute, de fapt mă încearcă sindromul Tourette. În cazul meu, bine temperat. Am reuşit, exersând singur în pădure, să îmi pecetluiesc buzele, astfel încât totul se petrece numai în cap. Nu veţi auzi de la mine nimic care să fie urât, care să fie căcat. Exerciţiile m-au făcut să par că gândesc pozitiv şi, în general, de bine. Dar în capul meu este iadul. Propoziţiile pe care le alcătuiesc sunt de nepronunţat. Însă când deschid gura, iese câte un cuceritor: „Sunteţi fermecătoare, doamnă!” sau „Cât vă invidiez pentru rezultatele dumneavoastră, domnule!” Nici urmă de coprolalie. După care alerg la masa mea de lucru unde scriu dintr-o suflare ceva îngrozitor, insuportabil. Literatură. Când vorbesc cu oamenii, însă, o fac cu mult calm, punând în aplicare figurile repetate de mii de ori în pădure. O fac mecanic şi aproape perfect, doar o chestie nu îmi iese prea bine. Nu pot să-mi stăpânesc ticurile, chiar dacă sunt din ce în ce mai rare. Le fac trecătorilor cu ochiul. Ridic un umăr. „Eşarfa se potriveşte grozav cu şoşonii.” (ridic umărul) sau „Păreţi mai tânără cu şase ani şi opt zile!” (zmucesc brusc din cap şi pocnesc din degete). Aici este o zonă în care mai am de lucru. Când totul va fi gata, când îmi voi controla şi limbajul mimico-gestual, voi da acestui comportament opus sindromului Tourette un nume care să sugereze flori de câmp şi boboci de trandafiri. Îi voi spune sindromul Laurette, ceea ce va restabili echilibrul în domeniul neurologiei. Atunci eu mă voi considera vindecat şi, în consecinţă, voi renunţa la literatură.

Cerşetori şi pomanagii - o abordare analitică

2011-09-08T22:40:00.002+03:00

În autogară. Privesc meditativ Dunărea, care este la doi paşi, şi îmi răsucesc câteva fire de tutun într-o foiţă. Dă-mi nişte bani, îmi spune unul dintre puţinii oameni care se află pe aici cu treabă. Mă luase în vizor de câteva minute, de când îmi băgasem capul pe geamlâcul covrigăriei, să văd dacă ies aburi din cuptor. Să mă gândesc, îi răspund. Stai pe-aproape. Poate ai aflat şi tu că e criză. Cât vorbesc eu cu cerşetorul (cerşetorul îţi cere întotdeauna bani), brutarul scoate covrigii. Ia-mi şi mie unul, şefule, mă imploră un concetăţean cu o mină suferindă. Mă priveşte lung şi îşi aprinde şi el o ţigară. Mi-e foame! Stai la rând, îi zic eu pomanagiului (ăştia cer mâncare şi băutură), ce te bagi în faţă? Îi zâmbesc şi pufăi din mahorcă. Un copil, nu cred că are mai mult de doisprezece ani, mă trage de mânecă. Dă-mi, băi nene, şi mie un fum, că-mi crapă capul! Îl privesc îngrijorat. Un orfan? Sau s-a uşchit de la Sulina din tabără? Dacă nu-i dau, oare chiar o să-i crape? Brusc, mintea mi se umple de tot felul de amintiri, derulează întâmplări similare pline de sens, încărcate de emoţii... Îmi dau seama că sentimentele mele faţă de categoria defavorizată a cerşetorilor şi a pomanagiilor sunt amestecate. E drept, simt teamă şi repulsie, pentru că în adâncul creierului meu a fost întotdeauna prezentă ideea nedreptăţii cu care se confruntă aceşti oameni. De ce sunt ei în situaţia asta şi nu eşti tu sau nu sunt eu? Nu-i aşa că ar putea fi invers? Un asemenea gând mă sperie. Şi îmi dictează atitudinea de respingere. Eşti un nenorocit, eşti un paria, strigă creierul meu, ameninţat de sumbra perspectivă a inversării rolurilor. Nu mă atinge! Chestia asta e ca râia, se ia! Pe de altă parte, însă, pe unii nu soarta nedreaptă i-a instalat într-o asemenea decădere socială ci chiar propriul lor caracter! Sunt pomanagii pentru că aşa le este felul, de la Dumnezeu. Această nouă perspectivă ideologică mă înviorează, măcar fiindcă eu am un caracter ca lumea, beton! Nu pun botul la pomană decât, poate, pe nişte colivă, deci dacă e circumstanţială. Pe măsură ce mă adâncesc în domeniu, realizez că problema cerşetorilor şi a pomanagiilor este extrem de complexă, că trebuie rezolvată raţional şi, dacă se poate, în baza unor principii economice. Întâi, ar trebui să vedem dacă există, pentru tagma analizată, ceva puncte tari. Şi ştii care-i primul gând? Când vorbim despre ei vorbim despre altruism, generozitate şi spirit de echipă! Pe ce mă bazez? Eram în Gara de Nord, unde meseria asta se practică în condiţii de concurenţă acerbă. Vroiam să-mi cumpăr un ziar, aveam nişte firfirei dar nu-mi ajungeau iar vânzătoarea nu avea să-mi dea restul la sută. Situaţia era disperată, trenul trebuia să plece în câteva minute. Neavând altă soluţie, mă reped la cerşetorul care tremura de frig la câţiva metri şi îi cer politicos cincizeci de bani. Nicio problemă, domnule, îmi răspunde omul şi îmi întinde palma plină de mărunţiş. Ia de-aici cât îţi trebuie. O să mi-i dai înapoi când o să ai! Altruismul, generozitatea şi spiritul de echipă sunt, deci, puncte tari! Următorul? Ceva ce caută orice angajator şi nu găseşte nici cu telescopul. Ai ghicit. Un alt punct tare al cerşetorilor (nu ştiu dacă şi al pomanagiilor, ăştia sunt mai slabi la orice) este creativitatea. Este ceva ce nu prea găseşti nici în tagma scriitorilor. Nu mă gândesc la poveştile lacrimogene pe care le înşiră şi unii şi alţii ci la extraordinar de multele deghizări ale cerşetorilor (ale scriitorilor, uneori) în reprezentanţi ai altor categorii sociale: surori disperate la ciclu sau mame orfane, fii dezmoştenitori, unchi alungaţi din viloi, pompieri loviţi de cal în incendiu, ctitori de mânăstiri budiste din judeţul Gorj, filozofi cu eczeme, cosmonauţi orbi, inventatori de brevete sau fii de bancheri ademeniţi cu dulciuri la liceu, toţi au nevoie, ca să iasă din impas, de un mic ajutor material pe care, desigur, îl şi află în sălile de aşteptare ale lumii întregi. Nu insist, este un domeniu cu infinite posibilităţi, pe cale să se epuizeze. Noi, scriitorii, apelăm la deghizări mai banale. Eu, de exemplu, nu îndrăznesc să mă prefac a fi mai mult decât un amărât de agricultor! Ţie ţi se pare asta creativitate? În fine, nu pot să uit că oamenii aceştia sunt, în plus, nişte adevăraţi promotori ai valorilor naţionale! În troleul 66 l-am întâlnit nu demult pe omul care îi ştie pe clasici pe dinafară. Tocmai terminase de recitat „Luceafărul”. Această poezie a fost scrisă de poetul Mihai Eminescu şi are 99 de strofe, informă el călătorii. Unul dintre puştii obraznici care se împingeau chicotind în faţa mea spuse: Ştii şi „Somnoroase păsărele”? Dacă o ştii, îţi dau cinci lei. Cerşetorul o recită pe dată, cu un glas plin de emoţie. Pentru că troleibuzul oprise în staţie, se îndreptă spre uşă. Ştiu şi „Scrisoarea a treia”, spuse el, mândru. Toată! Şi tot de Mihai Eminescu. Tu o ştii? Şi coborî în aplauzele tuturor celorlalţi călători, fără să primească niciun ban. Uite, mă gândesc în momentul ăsta la ceva care este greu de definit ca punct tare sau slab. Tot în gara de Nord, aşteptam un prieten. Trenul întârzia şi nu câteva minute, ci o zi, două... trei! La noi în ţară există defilee şi tuneluri unde trenurile, brusc, dispar. Apoi apar pline de praf, ruginite, în alte defilee, după câteva zile. Ceferiştii numesc asta întârziere din cauza lucrărilor de terasament, deşi este un fenomen inexplicabil. Cam aşa ceva se întâmplase şi atunci. Cerşetorul despre care vorbesc se ţinea după mine. Glasul lui era ferm, tipul îmi cerea bani cu o hotărâre deplină, care nu suporta varianta unui refuz. Nu îţi dau, leşinatule, nu îţi dau! am strigat eu la el. Cum adică? m-a întrebat, fără să înţeleagă. Nu se poate să nu îmi dai! De câte ori mă duceam la ghişeul de informaţii sau alergam, plin de speranţe, pe vreun peron, individul apărea ca de nicăieri mirat şi mă întreba: Ce vrei să spui cu asta? Cum adică nu-mi dai? Era chiar înfricoşat, tulburat serios de refuzul meu. Îmi era milă de el şi îmi părea rău că îl refuzasem dar nici eu nu mă puteam lăsa acum! Nu îţi dau, băi, nu îţi dau! Du-te dracului! Nu înţelegea. E imposibil, şoptea cerşetorul. Mă privea în adâncul ochilor, îmi cotrobăia în suflet cu o privire albastră, de cristal. Nu înţelegi? Trebuie! Era implacabil, ca moartea. Era precum cărţile unui anumit scriitor care umplu treptat toate rafturile librăriilor eliminându-le pe celelalte. El eram eu şi îmi trăia tot timpul petrecut în gară. Devenise o părticică din mine însumi. Trebuie să îmi dai! E obligatoriu! Neapărat, îmi şoptea el la ureche. Apoi a venit trenul şi mi-am îmbrăţişat prietenul. Nu m-am mai întors niciodată în Gara de Nord. Nici în librării nu mai intru, tot de atunci. Urăsc vocile din Gara de Nord care îţi şoptesc: cum adică nu-mi dai? Sunt aidoma coperţilor din marile librării care vând un singur autor. Dar să revin. Au cerşetorii puncte slabe? Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau seama că nu le pot pune nimic în cârcă, nu îi pot denigra. Aceşti oameni sunt talentaţi şi au un comportament profesional ireproşabil. Ceea ce nu pot spune şi despre pomanagii! Ăstora parcă le este frică să facă bani! Dar nu se pot sustrage necesităţilor biologice, setea şi foamea. De-asta cer de mâncare. Totuşi eu pe aceştia îi invidiez sincer. Aş vrea să mă simt măcar din când în când la fel ca ei! Când primesc ceva, când se satură, ei cunosc câteva ore de libertate deplină. Sunt ca păsările cerului când primesc ce le trebuie şi îşi pun guşile la cale! Cântă şi zburdă, zboară în înalt! Cât de bine trebuie să se simtă pomanagiii, dacă le dai!

Mulţumit de abordarea mea analitică în problema cerşetorilor şi a pomanagiilor, îi chem mai aproape pe cei trei care îmi solicitaseră mai devreme ajutorul, pentru a le comunica faptul că luasem o decizie. Uite cum o să facem, ţie o să-ţi dau un leu, îi spun cerşetorului. Vei păstra cincizeci de bani şi de ceilalţi cincizeci o să-i cumperi ăstuia un covrig (la Tulcea, covrigii sunt mai ieftini). Iar tu ai acum ce mânca, aşa că dă-i şi puştiului să tragă din ţigară, că mai sunt câteva fumuri bune! Primise banii, aşa că jerpelitul şi-ar cam fi luat tălpăşiţa dar privirile dârze ale pomanagiilor îl fac să renunţe la acest plan, care pare riscant. Sau, poate, altruismul. Sau spiritul de echipă. Iar eu, la rândul meu, datorită unei abordări analitice, ştiu că, o dată în plus, mi-am învins prejudecăţile şi m-am dovedit a fi o veritabilă fiinţă umană. Ca să nu mai spun că am economisit un leu şi zece bani (covrigul şi o ţigară), ceea ce în vremuri de criză reprezintă o sumă deloc neglijabilă.

Scrisori către Rita

2011-09-06T08:36:00.007+03:00

Trăiesc după confortabilul principiu că există o noimă în toate, că mai presus de orice este sensul vieţii ce ni s-a dat. Şi că, la fel ca subtilele aranjamente celulare care ne fac să punem pas după pas, epicul minor, cotidian al vieţiuirii noastre stă la baza unei odisei cosmice care ne include ca personaje centrale. Ce autor nu ar renunţa imediat la noi dacă nu am juca un rol important în ceea ce se întâmplă? Eu joc un rol. Tu joci un rol. Nu ne cunoaştem, dar ne întâlnim în marea schemă undeva. Iar întâmplările vieţii sunt liantul care ne ţine împreună. Brusc, apare o chestie care te activează. Iei decizii, te apuci de ceva. Ai putea crede că nu este nimic important dar este, fără lucrurile astea odiseea cosmică s-ar gripa. Nu este posibilă nici o eroare. Azi există un motiv precis (în viitor, un alt eveniment va depinde de mişcările obligatorii induse de această situaţie) pentru care, brusc, congelatorul de la ţară a crăpat. Carnea pentru câini a început să se moaie iar din pungile cu vinete coapte se scurge o zeamă cam nasoală. Vecina, tanti Maria, mă apelează pe telefonul mobil. Ce să fac? Pune-le la dumneata, până vin eu. Nu e loc. Roagă-l pe Sensei să le ducă la unchi-miu, Marian. Nu-s acasă, au plecat la pescuit. Am să încerc la Paula şi sun să-ţi spun care-i treaba. Sună. Paula e de ispravă, mi-a înghesuit produsele în lada frigorifică. Pentru scurt timp, aşa că liniştea din ultimele zile este deja amintire. Plec să rezolv la faţa locului. Merg şi eu îmi spune Angela, care nu a mai mers cu mine la Ceatalchioi de un an. Vreau să văd căţeii. Mi-e dor de Aramis. Aramis, cât a locuit la Tulcea, a dormit în capul ei, lingându-i o ureche. Cui nu i-ar fi dor? Iar călătoria se dovedeşte o reuşită totală. Angela se culcă pe lijancă. Aramis în cap. Adorm şi în timpul somnului căţelul, acum aproape un dulău, îi linge o ureche de parcă nu ar fi fost despărţiţi nici o zi. Eu (împreună cu Portos) recoltez ultimii pepeni şi îi încarc în maşină. E clar că Portos e câinele meu. Vinetele rămân la Paula. Toată lumea e bine. Pe drum hotărâm să cumpărăm o combină frigorifică pentru a înlocui frigiderul şi congelatorul, vechi, de la Tulcea, pe care le voi căra la Ceatalchioi. Uite-aşa, fără nicio problemă, nici măcar nu aducem vorba de bani! Cum să nu crezi că în treaba asta se ascunde o schemă galactică? Cu siguranţă că urmează ceva important, îmi spun în gând, ca unul care înţelege de mult cum merg lucrurile în lumea asta! Şi am dreptate. Ca să achiziţionez combina trebuie să fac rost de mălai, aşa că mă duc la bancă, unde mă întâlnesc cu Ştefan Caraman. Mi-e puţin ruşine de el, a scos un roman de succes la editura Tracus Arte, Scrisori către Rita, şi eu nu l-am felicitat. Mă invită în birou, să-mi expună teoria lui. Băi, îmi spune, chiar dacă nu ştim nimic despre Univers, ştim totul despre planeta noastră. Băi, planeta noastră este divizia cosmică specializată în sex! Hai să-ţi scriu, băi, ceva pe carte, că noi, autorii, aşa trebuie, băi, să facem! Am pus aici tot, toată taina, trebuia să dau adevărul pe faţă, îmi explică autorul, pornit. Băi, cum spunea olteanul ăla care scria despre ţărani? Preda? Da, băi, ăla, nu a scris că dacă nu e sex, e jale? Ba da, a scris... De-aia am eu încredere în clasici! Eu n-am. Iau cartea, îl pup şi plec. Plătesc combina la magazin şi alerg acasă, să aştept să mi-o aducă. Deschid tomul gros de două mii de pagini de la Caraman şi citesc. Băi, de n-ar aduce ăia combina acuma. Dă-le dracului de vinete şi de tot. Păi voi nu vedeţi ce scrie aicea? Dau un exemplu...

„Băi, deci am intrat în casă cam pe la ora 8.

Se întunecase. Dacă te uitai pe geam abia vedeai siluetele ăstora care se mai grăbeau pe stradă. În plus era frig şi începuse să plouă. Când plouă oamenii fug să se adăpostească. Proşti. Mi-am făcut o cafea. Nu mi-a plăcut, mi-am mai făcut una. Fiind 1 septembrie am citit câteva bloguri. Bloguri de gagici – astea au sensibilitate aparte şi un mod unic de a face public cât sunt de cretine. Aproape că sunt simpatice iar pe câteva le-aş fute fără regret ba chiar cu plăcere. Datorită lor am aflat azi că a venit toamna. Sau aşa zic ele într-un cor de altiste lipsite de voce. […] Băi, da’ ce pizda mă-tii aştepţi! Să vină Făt Frumos? Făt frumos nu fute adulte, ce ai... […} Băi, deci ascultă ce-ţi spun – îmbracă-te bine, ieşi pe strasse, ia moaca aia de căprioară şi numără până la trei. Hai, că e sfat gratuit, imbecilo!”

Râd în hohote. Îmi place cartea şi mă convinge, băi, mă convinge că, aproape fără să bag de seamă, fac parte şi eu din divizia cosmică specializată în sex. Deşi cam trag chiulul de la muncă! Băi, când a învăţat Ştefan Caraman să scrie atât de bine? Eu unde am fost în tot acest timp? Şi dacă teoria lui este valabilă şi a mea pe aiurea? Băi, uite care-i treaba, întrebarea asta de la urmă nu mă sperie, că teoriile astea nu se exclud una pe alta. Şi încă ceva, nu pot să-l iau în serios, pentru că a scris sub pseudonim: Kaos Moon! Hai, băi, să închei acum, că mi-au adus ăştia combina frigorifică.

What a Wonderful World

2011-09-04T13:23:00.003+03:00

Cândva am fost mic, poate nu mai mare de cincizeci de centimetri, şi o femeie firavă putea să mă ridice de urechi cu o singură mână. Acum am un metru şi şaptezeci şi cinci şi cântăresc o sută nouă chilograme. Mi-e greu să mă cuibăresc la pieptul cuiva fără să i-l strivesc. Nu demult, la o frână bruscă a troleului m-am sprijinit în glezna unui pensionar şi am auzit un troznet delicat. Dar am rămas copil. Nu se poate supăra nimeni pe mine. Crescusem cam de un metru când am descoperit pozele colorate din revistele occidentale pe care le aduceau în loc de cadouri marinarii (ştiţi voi cum sunt marinarii). Nu, nu mă uitam la femei sau la maşini, interesul meu în aceste domenii nu a fost exagerat niciodată. Eu stăteam cu ochii pironiţi ore întregi la grămezile de fructe exotice, ale căror nume nici azi nu le ştiu. Îmi doream să le miros şi eu cândva, poate chiar să le şi mănânc. Apoi erau păsările din pădurile tropicale. Ceva ce nu poţi să vezi pe la noi. Dar când am atins înălţimea de acum lucrurile astea au început să mă dezamăgească şi era, deja, prea târziu să schimb macazul şi să mă uit la poze cu femei. Ştim cu toţii că fructele exotice nu au nici un gust, de-asta nici nu le cumpără nimeni. Miros, dar foarte puţin, şi culorile lor sunt şterse şi neatrăgătoare. Pentru că îmi doream o pasăre, cineva mi-a adus din Uniunea Sovietică o femelă de canar. Era de o răutate înspăimântătoare. A ucis toţi masculii cu care am încercat să o împerechez şi îşi mânca ouăle. Arunca după noi cu seminţe prin toată casa. Nu cânta decât atunci când puneam aspiratorul ca să strângem mizeria ei. A murit otrăvită cu emanaţiile diluantului pe care l-am folosit ca să vopsim uşa de la baie. Am descoperit asta după-amiază, când ne-am trezit şi noi, cu buzele umflate şi unghiile vinete. Să nu credeţi că nu ne-a părut rău! De atunci nici nu mai dăm cu aspiratorul! Când creşti mare, chiar dacă, în sufletul tău, ai rămas copil, lucrurile se schimbă şi ele, capătă alte înţelesuri şi îţi plac şi cele mai banale fructe (era să spun femei). Eu acum mănânc prune. Le culeg direct din pom şi le şterg de tricoul murdar. Singurele păsări pe care le aud sunt nişte ciori care croncăne nu prea departe pe o creangă. Nu sunt atât de rele cum sunt canarii. Caut în buzunar o piatră rotunjoară şi mi-o potrivesc în praştie. Când ai un metru şi şaptezeci şi cinci şi o sută nouă chilograme nu visezi la chestii exotice. Cât ai fi de mare, dacă ai rămas copil ştii că şi lumea ta este la fel de grozavă!

Morcovul

2011-09-01T21:27:00.001+03:00

Morcovul este o rădăcină portocalie, asta este ceea ce caut eu în piaţă. Nu mergi într-un loc fără să cauţi ceva în locul ăla. Ceva ce-ţi trebuie. Te iei după o informaţie, elaborezi un plan de călătorie. Cu cât mergi mai departe, cu atât îţi lipseşte mai mult lucrul pe care îl cauţi, altfel de ce să te duci? Cu cât trebuie să umbli mai mult, cu atât probabilitatea de a găsi este mai mică. Mi s-a întâmplat adeseori să nu găsesc ce am căutat, ştiu eu ce spun. Viaţa mea este un lung şir de căutări disperate. Uitaţi-vă la mine, doamnă, sunt dezamăgit şi cu mâinile goale. Pot spune că am mers aşa până la capătul lumii, fără să găsesc ce am căutat, şi sunt aici pentru că nu am mai avut putere să mă întorc. Unde să vă întoarceţi, domnule? Lăsaţi, oricum e imposibil. Aveţi morcovi? Vă trebuie o cantitate mare? Depinde. Atât cât să poată fi folosiţi cumva în casă, la treburile obişnuite. Nu v-a spus soţia cât să cumpăraţi? Şi pentru ce? În general, ştiu că sunt buni la mâncare. Chiar dacă au o prezenţă discretă. Sunt ca o adiere de greacă veche într-o conversaţie intelectuală. Sunt şi decorativi. Degajă un fel de demnitate delicată, subtilă. Au un miros plăcut şi o formă atrăgătoare. Orice casă respectabilă are măcar un morcov în ea. O casă fără morcovi poate fi considerată o paragină, o casă pustie. Un loc blestemat. Nu aş vrea să mă întorc pentru nimic în lume acolo. Oare câţi sunt necesari pentru o cină de douăsprezece persoane? Ce vreţi să gătiţi la cină? Tăiţei. Cu morcovi? Eventual. Acum nu mai sunt aşa de sigur. Este bine să mănânci sănătos, dar cine naiba mănâncă tăiţei cu rădăcini portocalii? Aveţi dreptate, domnule. Eu aş pune ţelină.

Shiky

2011-08-31T13:30:00.006+03:00

Nimic nu este întâmplător decât pentru cei care cred că ei înşişi sunt, din păcate, întâmplători. Nu şi pentru noi. Nu cred că i-am cunoscut întâmplător, zilele trecute, pe distinsa scriitoare şi editor Maria Marian şi pe George, soţul domniei sale. Erau de lămurit unele lucruri. Ne-am întâlnit pentru că trebuia să vorbim, era imperios necesar, despre Shiky dar şi despre Tabu, Lucky, Tetris, Emma... Să vorbim, să ne amintim, să luăm decizii. Emoţiile ne-au copleşit pe tuspatru. Angela a mărturisit că nu a iubit-o nimeni mai frumos decât Tetris şi eu a trebuit să recunosc că am fost întotdeauna subalternul prea-plecat al câinilor care m-au însoţit, autoritari, prin viaţă, pentru că s-au dovedit a fi mai buni decât mine şi mi-au dat exemple de conduită din care am învăţat mereu. Am vorbit despre asta cu lacrimi în ochi. Doamna Maria Marian ne-a spus că a scris o carte despre Shiky, o carte dureroasă, pentru că Shiky nu mai e... La fel ca Tabu, Lucky, Tetris, Emma, dragii noştri patrupezi. Eu mi-am muşcat limba. Şi eu am vrut să scriu despre ai mei dar nu am fost niciodată în stare să o fac, este prea greu. Aleg întotdeauna calea uşoară şi ajung să scriu tot despre mine. Nu am cum să mă iubesc şi pe mine la fel, mai ales că niciodată nu am fost atât de frumos, de inteligent, de viteaz ca ei! Când am luat în mână cartea despre Shiky nu am mai lăsat-o până la ultima pagină. „S-a instalat singur ca şef de haită, ne-a subordonat, ne-a obligat să fim buni, calmi, generoşi, într-un cuvânt, ne-a educat, ne-a învăţat să trăim frumos, ne-a impus să fim fericiţi. Ne-a adorat şi s-a lăsat adorat. Deşi l-am iubit, l-am îngrijit şi i-am oferit tot ce credeam că îşi doreşte sau că îi trebuie, nu ne-am ridicat niciodată la nivelul lui de bunătate şi de generozitate. Privirea lui blândă, ochişorii plini de iubire, de înţelegere, nu suferă comparaţie cu nimic din ceea ce îi puteam oferi noi.” Aşa scrie în carte şi vă jur că ştiu că este adevărat fiecare cuvinţel! Au existat şi momente de tăcere între noi, momente în care fiecare părea dus cu gândurile în altă parte. Poate că nu îndrăzneam să ne punem cu voce tare această întrebare. Şi acum, ce facem acum? am întrebat-o în cele din urmă cu jumătate de glas pe doamna Maria Marian, încercând un justificat sentiment de vinovăţie faţă de câinii noştri cei mai tineri, Aramis şi Portos, care au doar câteva luni. (Iar noi... Noi cât mai avem?) Aţi înfia acum un alt căţel? Aşa simt că trebuie să fac, îmi răspunse cu hotărâre scriitoarea. Nu vă fie teamă, zâmbi dumneaei, ca să avem grijă de ei nu ne trebuie cine ştie ce, doar puţin mai mult timp, poate încă o viaţă. O viaţă de câine. Doar atât...

Cronicari

2011-08-28T20:00:00.002+03:00

Cică niște cronicari

Duceau lipsă de șalvari.

Și-au rugat pe Rapaport

Să le dea un pașaport.

Ştiţi voi cum e mai departe. Eu, însă, abia azi am înţeles că nu cronicarii... Nu ei, ei nu contează, personajul principal din fabula lui Urmuz este Rapaport, un poliţist corupt de la „Paşapoarte”. Fie vorba între noi, îi înţeleg cumva pe cronicari, trece vara şi ei sunt tot, pardon, adică în curul gol, după cum explică şi autorul. Rapaport este uşor de abordat de către aceşti infractori din mediul cultural, ei cunoscându-i pasiunea maladivă pentru biliard şi alte jocuri de noroc. În versurile următoare ni se atrage atenţia cât de decăzut este funcţionarul care îşi satisface viciile din bani publici, din taxele plătite de noi toţi, prin faptul că ignoră complet sărăcia din ţară. Astfel, el habar nu are că domnul Aristotel, despre care nu putem presupune decât că este un om onest şi harnic, nu numai că nu are ce mânca, dar nici măcar nu a văzut în viaţa lui cum arată ostropelul, o chestie delicioasă nelipsită de pe masa celor bogaţi. Bucuros de faptul că poate ciupi ceva peste salariu din eliberarea paşapoartelor necuvenite, Rapaport îl pune la treabă pe subalternul său Galileu, un puturos şi jumătate care arde gazul degeaba prin unitate. Obedientul Galileu râde pe ascuns de şeful lui poreclindu-l Sarafoff, ca să rimeze cu cartof, dar în acelaşi timp se dovedeşte a fi gata oricând să-l servească, oricât de necinstit ar fi ceea ce i se cere să facă. Adică şi dacă face şi dacă nu face, pelicanul sau babiţa, tot aia! Nu ştiu ce s-a întâmplat cu cronicarii mai departe, autorul nu ne spune. Nu ne spune nici cum îi cheamă, deşi eu bănuiesc ceva. Dar nu mă interesează. Pelicanul sau babiţa, pana mea! Important este că mi-a plăcut foarte mult această lucrare prea puţin cunoscută a lui Urmuz, o lucrare de un realism cutremurător. Bohemian Rhapsody!

Sucul de roşii

2011-08-27T07:43:00.006+03:00

Toată lumea ştie sau crede că ştie cum sunt scriitorii. Ei beau şi scriu, mai beau, scriu etc. Se duc la balamuc, vin de acolo, beau apoi scriu ceva genial. După care beau, se enervează că nu mai e nimic în sticlă, urinează în iarbă şi sparg recipientul lovindu-l de coaja unui sicomor bătrân. Limbajul lor, în astfel de momente, este licenţios. (Bei prea mult şi crezi că îţi dăunează? Ia intră puţin aici, unde ai un ALIAT, ar putea fi o soluţie!) Unii sunt obsedaţi de sex, o activitate obişnuită şi lipsită de mister, ca dulgheria. Alţii cred că printre noi se află creaturi venite din spaţiu. Bineînţeles că se află, de ce ne-ar mira aşa ceva? Lumea îi iubeşte pe scriitori pentru că din tot rahatul rămâne doar povestea. Nu se reţine, din jeg, decât poezia. Artiştii sunt adulaţi de mulţime şi li se ridică statui. Eu nu sunt obligat să mă aliniez la această atitudine, pentru că am scris şi eu câte ceva. Eu nu beau decât suc de roşii şi nu îmi bat joc de sicomorii din curtea mea. Sunt un scriitor bun. De aceea, îi detest pe ceilalţi scriitori şi îi adulez pe cititori. Dacă îmi va da Dumnezeu viaţă lungă, voi da mâna cu cititorii mei şi le voi făcea statui. Sucul de roşii mă va ajuta să îmi împlinesc obiectivul. Din păcate, însă, anul ăsta roşiile s-au mănat. S-au transformat cât ai zice peşte într-un terci scârbos. Am făcut prea puţin suc de roşii, nu mai am din ce şi mă tem pentru viitorul meu literar. Aseară am băut rachiu de corcoduşe cu mentă, miere şi suc de lămâi verzi. A fost senzaţional, deşi acum mă doare la ceafă şi mă simt ca oricare alt nenorocit de scriitor.

Un coşmar şi puţină marmeladă de portocale

2011-08-25T09:45:00.002+03:00

Am avut un coşmar. Preşedintele, echipat decent cu tricou, bermude şi gabieri dar purtând pe cap o fantastică perucă blondă şi având în loc de ochi o fabuloasă pereche de testicole de elan (Alces alces) îmblănite, dansa în jurul unei ţepe, după părerea mea nu mai înaltă de 145 cm dar care părea mult mai impresionantă, fiind filmată de jos. El striga sacadat următoarele: „Cum e Tătarul aşa este şi Harbuzul său!”. Aceste cuvinte fără sens mă făcură, în somn, să constat din nou absurditatea viselor mele care, deşi par coerente, alterează grav fondul înţelepciunii populare. Apoi în mâinile sale a apărut chiar un harbuz, potrivit ca mărime, pe care l-a înfipt cu o violenţă insuportabilă în ţepuşă. Pe lemnul crud a început să se scurgă zeama roşie. M-am trezit imediat, acoperit de sudori şi tremurând ca varga, am aprins veioza şi am notat ceva în carneţelul pe care îl am tot timpul pregătit la capul patului. M-am ridicat apoi, fără să ştiu prea bine ce vreau să fac, şi m-am dus la bucătărie. Mi-am pregătit o vodcă mare cu ghimbir şi marmeladă de portocale, am aruncat-o la veceu, după care am tras apa şi m-am întins la loc în pat. Am adormit pe loc. Dimineaţă, am citit următoarele cuvinte aşternute în carneţel în timp ce mă aflam în stare de transă.

„Votul trebuie să fie obligatoriu pentru toţi cetăţenii. El se poate exercita oricând în ultimul an al mandatului şi va fi însoţit de declaraţia fiscal-electorală aferentă ce se va depune la ANAF. Taxa de vot, colectată într-un fond special, va fi folosită pentru despăgubirea candidaţilor care au pierdut alegerile. Biroul electoral central precum şi cele teritoriale se desfiinţează, atribuţiile lor fiind preluate de...” Din păcate, cu o seară în urmă nu verificasem mina de pix, care în acel moment al dicteului şi-a epuizat cerneala. Rău, căci textul începuse să îmi placă. De regulă găsesc în carneţel însemnări mult mai scurte, cu un conţinut mai degrabă trivial. Melancolic, mi-am pus un vinil cu Bob Dylan, ceva ce nu am mai ascultat până acum.

Regretul lui Heraclit

2011-08-24T10:23:00.001+03:00

Eu, care am fost atâţia oameni, n-am fost niciodată
Cel în braţele căruia se topea Matilde Urbach.

Gaspar Camerarius, în Deliciae Poetarum Borussiae, VII, 16

(Jorge Luis Borges, în traducerea lui Andrei Ionescu, Polirom, 2005)

Scurt tratat de calicie

2011-08-21T18:10:00.002+03:00

Noi, românii, suntem nişte calici şi bine facem. Totuşi eu păstrez etichetat (hârtia costă) uleiul de la cartofii prăjiţi pe la diferite ocazii în familie. Aşa pot dovedi oricând că ne-a plăcut şi nouă viaţa şi avem şi o rezervă, dacă se-ntâmplă ceva. Soţia mea îmi cârpeşte cămaşa fără să facă nod la aţă, ca să folosească mai puţină. Sting tot timpul lumina. Câinele nostru, Blacky, o namilă de bichon, înainte să devore mămăliga pe care i-o arunc sub masă, face o groapă şi îşi pune deoparte câte ceva. Ca să îl necăjesc, câteodată îi fur haleala şi i-o dau a doua zi. Apoi vorbim despre consumism.

Nu ştiu dacă vecinii mei au subiecte de discuţie la fel de importante, sunt cam tăcuţi dacă nu cumva au şi murit. Ca să nu tocesc tenişii, îi port pe rând, aşa că mă sprijin de gardul lor lunea, marţea şi miercurea, când merg cu piciorul stâng. Geamurile sunt sparte. E linişte. N-or fi acasă... În celelalte zile, când merg cu dreptul, mi-e mai greu, trebuie să mă strecor când se schimbă garda, deoarece pe trotuarul celălalt e o ambasadă. Mi-e o frică teribilă că până la urmă or să mă împuşte, mă piş pe mine de frică. Abia când ajung la Minister îmi mai trece. Ce vrei, nu se mai fac asemenea tenişi...

Argument pentru globalizare

2011-08-20T10:22:00.000+03:00

Este un loc comun faptul că mulţi dintre noi semănăm cu animalele noastre de companie sau că avem fizionomii care reproduc surprinzător înfăţişarea altor specii. Că eşti bărbier sau potentat, nimic nu te poate feri de asta. Un puternic şi periculos şef de stat seamănă cu un ţânţar, o doamnă din elita lumii cu o balenă autistă în căutarea unei plaje pustii. Mai mulţi parlamentari europeni seamănă cu măgarii din Cogealac şi glăsuiesc la fel. Ca să nu mai spun că unii îşi doresc să arate ca diverse obiecte şi chiar fac totul pentru asta, cum este suedeza care se transformă pe zi ce trece într-o păpuşă de plastic. Aşa merg lucrurile, vorba lui Vonnegut. Observă însă, prietene, şi că aducem aproape cu toţii a vieţuitori din altă zonă geografică decât cea în care locuim. Cine nu are în sat o babă smochinită care poţi să juri că a fost paraşutată din China? Un văr de-al meu, chirurg, este înalt şi frumos ca un etiopian. De altfel, în familia mea sunt mulţi mongoli şi destule franţuzoaice, dacă înţelegi prin asta că sunt frumoase şi nu prea. Raşi în cap, bărboşi, negri sau albi, mov, portocalii sau verzui, peste măsură de înalţi sau de-o şchioapă, românii par mai degrabă altceva. Ei trăiesc aici, poate, dar feţele lor mărturisesc alte geografii. Vecina mea de la apartamentul opt iese din iglu în fiecare dimineaţă cu harponul în mână şi aleargă urlând după ursul polar. Căciuliţa ei miroase a untură de peşte şi ăsta, din punctul meu de vedere, este un argument în favoare globalizării. Globalizarea totală mi-ar conveni foarte mult şi pentru că nici eu nu prea arăt a român. În măsura în care grecii pot fi, geografic vorbind, luaţi şi ei în considerare, am un profil grecesc clasic, ca al domnului care cântă în continuare.

Despre fericire

2011-08-18T08:30:00.003+03:00

Nu poţi fi fericit pur şi simplu, asta depinde de împlinirea dorinţelor. Iar omul poate avea trei feluri de dorinţe: dorinţele altora, false dorinţe şi dorinţe imposibile. Mie mi s-au împlinit. Dacă în ceea ce priveşte dorinţele altora lucrurile mi-au fost clare de la început pentru că, pe măsură ce povesteam cum am dansat cu Jane Seymour (actriţa) la un bal sau că am petrecut o noapte întreagă în birtul Au Lapin Agile, feţele Altora se încreţeau de invidie şi de pofte în timp ce eu nu simţeam absolut nimic, cu falsele dorinţe mi-a fost mai greu. Mintea mea refuza ideea că nu îmi trebuie. După ce ani de zile am visat că mă voi plimba în tihnă printr-o amplă expoziţie a genialului Dali, în după-amiaza în care chiar am trecut nepăsător pe lângă poarta unei astfel de expoziţii lucrurile s-au clarificat. Dorinţele imposibile prezintă un grad sporit de dificultate. Ele apar în legătură cu trecutul, sunt amintiri ale unor momente irepetabile. Îmi spun că nu se pot repeta nopţile precum cele în care, împreună cu prietenii de pe stradă, rostogoleam pepenii bine păziţi ai negustorilor din piaţă şi ne umpleam burţile fericiţi. Pepenii aveau un gust anume, operaţiunea presupunea un risc enorm, beneficiile erau inestimabile. Nu poţi retrăi aşa ceva după aproape cincizeci de ani. Şi cu toate astea am făcut-o din nou. Mănânc pepeni. Arunc cojile sub bibliotecă şi scuip seminţele peste tot. Sunt fericit. Angela îmi spune că ar fi şi ea fericită dacă aş roade ce-a mai rămas cu coajă cu tot. Aşa, ca Vîsoţky.

Miron Cozma şi revoluţia

2011-08-16T23:33:00.001+03:00

Eu nu am pretenţia să scriu despre ce se întâmplă, nu am atât de mult curaj, ci numai despre ce cred că se întâmplă. Sunt timid, este clar. Totul în jur, însă, îmi seamănă. Cum poţi defini altfel decât ca fiind timidă lumea alunecoasă, retractilă, refuzând să încapă în contururi sau cuvinte, în care încă mai vieţuim? Realităţi proteice fac obiectul comunicatelor oficiale despre altceva. Ieri, de exemplu, eu cred că armata noastră, lăsată la vatră numai în chiloţi, a avut oportunitatea să apere nişte demnitari înspăimântaţi care nici nu erau acolo de furia unor oameni veniţi să se distreze şi să respire aerosoli pe faleza din Constanţa . Apoi Miron Cozma a confiscat Revoluţia. Conform tabelului, îi venise rândul şi cred şi eu că s-a săturat de cât a stat la coadă! Soţia lui, în rolul KGB-ului travestit în iubire, l-a sărutat fericită şi a bătut din palme. Totuşi, unde poate fi expus, în garsoniera lor amărâtă, acest monumental trofeu? Bineînţeles că nu-i treaba mea să le dau vreo sugestie, nu fac decât să trag de timp din cauza timidităţii. Vroisem de fapt să mărturisesc că sunt fericit. În vara asta mi s-au împlinit toate dorinţele. Cum aşa?... Ei, mai aşteaptă puţin, cititorule. Până atunci, ce părere ai de Tiago Della Vega?

De Ziua Marinei

2011-08-15T08:30:00.000+03:00

În timp ce îmi beau ceaiul pe lijancă, împletind liniştit un ciorap de lână şi urmărind dezbaterile de la TV despre extraordinara performanţă intelectuală a lui Traian Băsescu de a-şi aminti cu exactitate în ce pat a dormit cu o noapte în urmă, îmi dau seama că am scris primele mele două texte din "Jurnal timid" folosind în mod abuziv şi iritant verbul a irita. Asta mă irită. Dar ce o irită oare pe Rita?
La mulţi ani, Maria!

Amy Winehouse

2011-08-11T08:47:00.003+03:00

Îmi place Amy Winehouse. Am ascultat câteva piese şi am îndrăgit-o imediat. Când îndrăgesc pe cineva nu mă mai pot opri să fac asta. E tot ce pot spune despre Amy. Nu de mult am privit-o şi ascultat-o într-un concert. Pe de o parte era muzica. Apoi mişcările ezitante, paharul, trupul altcuiva. Un mecanism înstrăinat, ca o adăugire convenţională, necesară desfăşurării straniului protocol al spectacolului. Lui Amy doar ochii îi mai aparţineau, oglinda sufletului. M-am cutremurat.

Citesc pe Net. Amy Winehouse, beată pe scenă ... n-a mai putut să cînte de beată ce era... prea beată pentru a cânta... beată şi huiduită... huiduită de fani la Belgrad... huiduită de 20000 de fani pentru că era beată... praf de beată... s-a prăbuşit beată pe scenă... moartă de beată... Nu-i aşa că presa este tâmpită? Ba da! Mă irită titlurile astea atât de tâmpite. Dar este ceva ce poate fi făcut. Înlocuiesc cuvântul "beată" cu "talentată". Nu simt că am nimerit-o. Cu "vie"? E mai bine.
După câteva săptămâni Net-ul anunţă cu multă compasiune decesul artistei. Nu-i aşa că presa este tâmpită? Hmmm... Înlocuiesc "tâmpită" cu "genială"...

Vonnegut şi Cărtărescu

2011-08-03T19:48:00.006+03:00

Nu îmi place Cărtărescu. Decât să-l citesc pe Cărtărescu mai bine îl recitesc pe Kurt Vonnegut. Desigur că altcineva ar putea spune, iritat, că decât să-l citească pe Bădică mai bine îl citeşte pe Cărtărescu... Dar ştii ce? Nu-i tot aia!

Cursa de şoareci

2011-07-25T18:35:00.003+03:00

Cap. 2 - fragment

“Te temi de mine?”, o întrebă Dumnezeu pe Letiţia Samoilova. „Nu, nici vorbă, îi răspunse ea, eu sunt comunistă!”

Letiţia Samoilova stătea pe marginea patului din dormitorul ei, netezind cutele cuverturii cu palma ei micuţă, cu degete strâmbe şi unghii lăcuite, şi privea într-un punct de pe perete unde fusese un cui şi se vedea o mică pată mai deschisă la culoare. Apoi, pata se lărgi şi peretele deveni transparent, precum lentila unui ochean prin care casele cartierului, arborii îngheţaţi, plini de ţurţuri, şi chiar plăcuţele cu numere de la porţi prindeau contur, aşa cum ar trasa cineva urme subţiri într-o farfurioară cu miere de albine. Totul era transparent. Prin ziduri se distingeau trupurile celor adormiţi în paturi sau făcând câte ceva, în bucătărie sau în salon, deşi era aproape trei dimineaţa, iar mai departe se zăreau alte ziduri şi alte trupuri, micşorate, de parcă ar fi fost construite aşa şi ar fi trăit unele în altele, astfel încât trebuia să fie foarte atentă pentru a le putea deosebi. Unii făceau dragoste, dar Letiţia încerca să nu privească într-acolo, deoarece îi cunoştea şi prefera să nu ştie de ce sunt în stare anumiţi oameni când cred că nu îi vede nimeni. Cel mai frumos era când trecea câte o maşină şi ea urmărea bărbaţii aceia străini, puternici, încruntaţi, cu pistoale la şold, plutind în viteză pe deasupra pavajului din cuburi de sticlă, parcă duşi de o apă, în timp ce motoarele aruncau jerbe de scântei. De asemenea, îi plăceau televizoarele încă aprinse, captând programele distractive de la Moscova sau Kiev; în jurul lor, imaginile căpătau o culoare verzuie, mai consistentă iar uneori artiştii păreau mai mari şi evadau câte puţin din cutia de lemn în care fuseseră înghesuiţi, scoţând aici o mână, dincolo un picior, fără ca telespectatorii picotind în fotolii să bage de seamă.

Cândva, aproape că fusese şi ea unul dintre ciudaţii de pe micul ecran, pe vremea când făcuse parte dintr-o trupă de dans tematic şi când i se întâmplase, culmea, să fie şi selectată ca figurantă într-un film; o perioadă scurtă, desigur, o iluzie de o clipă, dar poate că, totuşi, în viaţa ei neobişnuită nimic nu fusese întâmplător.

Filamentele lămpilor le pâlpâiau interpreţilor de la televizor chiar în cap sau în inimă, ceea ce i s-ar fi întâmplat, probabil, şi ei, dacă ar fi avut succes în cariera artistică şi, când se gândea la asta, nu se ştie de ce, Letiţia Samoilova simţea regretul că, în cartierul ei, nu avea nimeni televizor color. Odiosul dictator Nicolae Ceauşescu anunţase într-una din vizitele sale de lucru că în curând asemenea obiecte vor putea fi cumpărate în rate de către fruntaşii în producţie dar deocamdată totul rămăsese o promisiune. Se spunea că sinistra lui soţie, Elena Ceauşescu, avusese obiecţii la această iniţiativă, considerând că prea multe televizoare şi prea colorate ar putea îndepărta poporul de adevărata artă, de muzica oficială a regimului, care asigura pe deplin nevoile spirituale ale cetăţenilor. Letiţia nu înţelegea prea bine aceste lucruri, deşi era de acord cu ele, pentru că era comunistă. Totuşi nu se putea abţine ca, atunci când apărea odiosul dictator în emisie, ea să privească în altă parte, uşor îmbufnată din cauza reticenţei cuplului prezidenţial faţă de progresele tehnologiei...

Casa Letiţiei Samoilova fusese plină de oamenii care îi prezentaseră, cu amărăciune, condoleanţe şi care, fie că îl cunoscuseră fie că nu, au vorbit sincer fiecare despre soţul ei, acordorul, subliniind caracterul lui bun, dârz şi hotărât, în timp ce au gustat câte ceva. Aşa se cuvenea. Ea se scuzase la un moment-dat, când băiatul ei, prostuţul ei de băiat cu ochi ca de peşte, s-a strecurat afară, la o ţigare, împreună cu preotul Ispas şi i-a văzut plecând împreună, nu şi-a făcut probleme, de fapt simţea dorinţa de a plânge singură măcar câteva minute fără să i se pară că o face, cumva, din obligaţie iar plecarea puştiului fusese un bun prilej pentru asta, şi acum când casa s-a golit ea s-a aşezat iar pe marginea patului să lăcrimeze în linişte, îndurerată sau, mai degrabă, copleşită de numărul şi de diversitatea mesajelor de solidaritate pe care le primise, mândră că oamenii s-au gândit la ea şi că au căutat să îi îndulcească suferinţa. Trăise atâţia ani alături de taciturnul acordor de piane al ţinutului, aflat în noaptea despre care vorbim, el sau ce mai rămăsese din el, până una-alta, sub paza soldaţilor pe faleza îngheţată, acoperit de penele păsărilor adunate de pe maluri, şi ar fi putut să reînvie o mulţime de clipe fericite, de momente în care luptaseră împreună, de tristeţi poate nejustificate, de mici erori, de amănunte ale vieţii lor pe care numai ea le putea înţelege şi care făcuseră ca timpul petrecut împreună să fie un fel de poveste, un film, un poem eroic, un recital liric şi cine mai ştie ce dar, deşi ar fi meritat, Letiţia nu avu parte, nu încă, de intimitatea necesară unei tandre treceri în revistă pentru că Dumnezeu începu deîndată să îi vorbească, interferându-se cu amintirile ei. Oricum, era şi vina ei, pentru că, în loc să dea drumul la lacrimi, privise spre punctul albicios din perete.

„Bine, e treaba ta, îi spusese Dumnezeu, dar comunismul nu e decât o modă ideologică. O viroză, o boală a spiritului. Un moft. Mai devreme sau mai târziu, fiecare om trebuie să stea de vorbă cu mine. Când mori, când moare cineva, cum ai putea vorbi cu comuniştii tăi despre asta, despre ce rămâne după o viaţă, despre nostalgii? Bărbatul tău, acum, în faţa cui crezi tu că s-a prezentat? În faţa vreunui Secretar însărcinat cu morţii Partidului, sau în faţa mea?” „Dar tu eşti aici, cu mine! Cum să facă el asta?” venise replica ei înfuriată. „Eu sunt peste tot şi cu toată lumea în acelaşi timp.” Îi explicase Dumnezeu femeii, răbdător.

Brusc, Letiţia Samoilova zâmbi. Bărbatul ei fusese un om imprevizibil, ale cărui gânduri îi puteau rămâne ascunse până şi lui Dumnezeu. De aceea, femeia îşi imagină că lui i-ar fi plăcut să raporteze că şi-a îndeplinit misiunea, la sfârşitul vieţii, aleşilor poporului, numai ca să-i facă în ciudă Celui de Sus. Nu-ţi dădeai niciodată seama ce idei îi treceau prin minte acordorului de piane, soţul ei.

Se îndrăgostise de ea vizionând filmul sovietic „Se întorc cocorii”, cu aproape un an înainte de a o cunoaşte la propriu, unde ea făcuse figuraţie, râzând şi ţopăind ca o vrabie într-o însorită scenă de seceriş care se filmase în studiourile MOSFILM noaptea târziu, sub luminile insuportabile ale reflectoarelor. Plecase năuc de la spectacol, pentru a se întoarce a doua şi a treia şi a patra zi, ocupând un loc în faţă, pe primul rând, în cinematograful popular cu bănci de lemn dintr-un capăt în altul unde se mâncau seminţe şi se mai şi bea câte o bere acră şi tulbure dar nu la acest film, la care sala era aproape goală, cu excepţia ultimei zile de proiecţie, în care au fost aduşi soldaţii, marinarii şi, odată cu ei, mirosul de cazarmă de ciorapi nespălaţi de izmene găurite dar şi glumele triviale despre mamele, mătuşile, verişoarele, surorile şi vecinele de acasă, din sat, care probabil că între timp se însoreau pe malul vreunei gârle cu poalele ridicate în aşteptarea unui eroic asalt al armatei române îmbarcată pe submarine ultrarapide şi silenţioase echipate cu motoare Tzin-Tzin şi pusă veşnic pe fututul bolnav al unor minţi inflamate de tenebroasele viziuni erotice inspirate de lungile ore în care se prizau obligatoriile halucinogene emanând din ecranele radar piuind caraghios în căutarea portavioanelor duşmane şi căreia i se dădea acum porţia de material pentru labă de o oră şi treizeci de minute să ajungă pentru o lună întreagă şi să-i ţină pe raci ancoraţi în radă ca să nu mai fugă din post cu armamentul din dotare, băgând spaima dar toate acestea nu făcură decât să îl aprindă şi mai mult pe acordor, a cărui pasiune deveni, din acea zi, definitivă.

Soldaţii umpluseră cinematograful devreme şi se înjurau cu o voioşie ameninţătoare, în care el îşi găsi cu greu locul lângă un sublocotenent de a cărui duritate bibanii, pesemne, se temeau şi care bea singur privind numai în jos spre paftaua coclită cu o stea mare în cinci colţuri licărind ciudat în ochii lui chiar şi înainte să se stingă lumina. Apoi începu filmul şi Letiţia Samoilova se repezea spre el alergând prin mirişte pe podeaua prăfuită a studioului cinematografic cu braţele pline de flori de câmp din hârtie creponată pe care în ultimul moment le arunca spre cer cu un gest prea larg râzând fericită şi, în clipa în care ar fi trebuit să îl îmbrăţişeze, atârnându-se de gâtul lui şi strivindu-şi pieptul de rubaşca lui, dezechilibrându-l uşor din cauza rănii de la umăr pe care bărbatul încă o mai ţinea legată într-o eşarfă, ea era din nou în capătul celălalt al tarlalei venind spre el iar şi iar, ca o vijelie, dar florile erau din ce în ce mai decolorate mai jumulite mai puţine iar regizorul suduia franţuzeşte căci filmul era o coproducţie a popoarelor care au luptat împotriva fascismului şi angajase forţe artistice internaţionale dintre cele mai semnificative şi îşi trântea şapca scârbit până când, în mintea ei acum, căci el zăcea mort pe faleză, îngheţat ca un sloi, ea se prăbuşi cu adevărat peste trupul lui plin de zgârieturi înnegrite de sânge sărutându-i gura larg deschisă după aerul rece ca moartea buzele pe care încă mai rămăseseră lipiţi câţiva fulgi de gârliţă de cormoran sau de altă sălbăticiune înaripată. Oare asta fusese toată viaţa lor? Un film? DREPŢI, răcni sublocotenentul, AFARĂ ADUNAREA, ANIMALELOR şi el rămăsese singur în toată sala pentru a vedea până la capăt pelicula rulată abia până la jumătate pe care o trăia de parcă ar fi fost aievea deşi, probabil, la un moment dat, a adormit. Sau a trecut, misterios, dincolo, prin ecranul pătat, în cinematografie...

„Viziunea aceasta, a morţii acordorului şi a sărutului pe care nu i l-ai dat încă pentru că mortul a fost între timp mutat de pe faleză de către autorităţi, deja jefuit şi despuiat de pufoaică, dar şi de faimoşii săi bocanci americani, nu poate fi explicată cu ajutorul teoriei lui Marx.” râse, bine dispus, Dumnezeu. „Dar poate fi explicată de ştiinţă, sunt sigură de asta.” se încăpăţână Letiţia. „Creierul omenesc, din care nu se cunoaşte nici unu la sută, este, în continuare, studiat de savanţii sovietici. Probabil că există cercetări deocamdată secrete şi pentru fenomenele inexplicabile din mintea noastră. Şi faptul că eu pot vedea prin ziduri are, desigur, un caracter materialist. Diversitatea surprinzătoare a lumii se bazează pe legi fizice şi chimice şi, în curând, ni se vor comunica rezultatele ultimelor analize de laborator.” „Bine, dar dacă este aşa, tu cu cine vorbeşti chiar acum, femeie nesocotită?”, întrebă Atotputernicul. „Vorbesc cu mine însămi, pentru că sunt îndurerată şi pentru că femeile, în general, vorbesc singure. Sigur, nici mie nu mi se pare normal, dar iată că lucrurile astea se întâmplă.” „Creierul omenesc este format din unu la sută prostie omenească şi nouăzeci şi nouă la sută din har dumnezeiesc. Dar cum să laşi prostia omenească să beneficieze după bunul ei plac de ceea ce este perfect şi etern în univers?”, răspunse, oarecum enervat, Dumnezeu.

În primăvara următoare acordorul plecase în excursie în Uniunea Sovietică şi, pe ţărmurile Mării Baltice, o întâlnise, desigur, chiar pe Letiţia Samoilova, care renunţase la artă şi se întorsese la Tallinn, unde preda geografia şi geologia fără prea mult succes, căci susţinea la ore ideea că rocile au o structură rarefiată şi transparentă, deschisă tuturor elementelor plutitoare ale naturii (poate să treacă un avion de hârtie printr-un zid de bazalt? o întrebau, ironici, copiii, oh, da, zîmbea ea, privind în depărtare, unde avioane de hârtie traversau ceruri de bazalt). Metoda ei pedagogică era privită cu scepticism de către directorul şcolii şi, de aceea, abia căpătase o jumătate de normă - în Tallinn, deci, unde nopţile de vară erau atât de scurte încât, ca să scape de insomnie, adeseori Letiţia pleca la ţară, pe ţărmul mării, nu departe de uriaşele păduri de conifere printre rădăcinile cărora ea vedea sclipătul întunecat al chihlimbarului aşa cum prin algele adâncurilor Golfului Pärnu şi, ca prin învelitoarea de celofan a gumelor de mestecat care îi împrospătau respiraţia încă adolescentină, prin coaja arctică a celor peste o mie de insule, vedea peştii uriaşi frecându-şi solzii unii de alţii şi aruncând jeturi de icre sidefii peste nisipurile din care ieşeau, transparente, catargele navelor pescăreşti răsturnate de uraganele nimicitoare ale hormonilor acvatici din care, credea ea, se născuseră şi capacităţile ei extrasenzoriale, explicabile cu ajutorul ştiinţei, şi îi mărturisi într-o singură frază, făcându-şi vânt cu pălăria de paie pentru a-şi ascunde emoţia, aşezat pe un şezlong confortabil, unicul de pe plaja pustie - era abia în luna mai, când preţul excursiilor scădea la jumătate dar chiar şi aşa hotelurile erau pustii-, puternica impresie artistică pe care i-o lăsase interpretarea ei entuziastă din film, ceea ce suna foarte caraghios în limba rusă învăţată de acordor în doar câteva zile din ghidul de conversaţie nu mai mare decât un pachet de ţigări Kosmos de o rublă şi patruzeci de copeici. Uimită, Letiţia îi spusese, aproape fără voie, ia liubliu tibea. Aceste amintiri o amuzau acum pe Letiţia Samoilova şi cât fusese de stângaci el, acordorul, când o întrebase de ce priveşte cu atâta interes valurile mării, tulbure şi murdară în acel anotimp. Mă uit la peşti, răspunsese ea, sinceră, mi se pare câteodată că eu şi peştii putem comunica unele lucruri pe care numai noi le ştim şi că, la un moment dat, vom făcea dragoste împreună, dar toate acestea în estoniană, pentru ca românul să nu interpreteze greşit gluma ei nevinovată. Apoi, în rusă, că aşteaptă un prinţ din adâncuri, care să o ducă departe, în regatul său.

Această dorinţă, aparent absurdă, a Letiţiei Samoilova se îndeplini în scurt timp, după un schimb înfocat de scrisori cu acordorul de piane din Delta Dunării, în care principala temă, copilul cu ochi de peşte căruia urmau să-i dea viaţă, căpăta accente patetice, ambii demonstrând dorinţa lor de a întemeia o puternică familie româno-sovietică, ceea ce convenea de minune autorităţilor din cele două state înfrăţite. Responsabilii de rang înalt visau, după cum se ştie, la o unică specie de oameni, proletară, globală, şi pipăiau, miroseau şi fotocopiau plini de speranţe utopice paginile de dictando cu minuscule semne chirilice scrise de Letiţia, întâi în biroul special al Poştei Centrale din Moscova, apoi la Bucureşti, într-o casă dărăpănată din cartierul Pajura. Prin munca lor administrativă muzica lui Şostakovici îşi dădea mâna cu gravitatea spartă de percuţia balcanică din scrântelile lui Muzicescu, sau invers, această împreunare dovedind proprietăţile magice ale brizei iodate de pe litoralul Mării Baltice. Urmare a unui memoriu pe care se înşirau mai multe ştampile violet şi nenumărate semnături groase şi indescifrabile, adresat celor două guverne implicate, Letiţia primi un post de profesoară de limba rusă în România, într-un sat din Deltă, post pe care îl părăsi după doar câteva săptămâni, iar acordorul fu invitat la o bere amicală de secretarul pe probleme de propagandă de pe lângă Comitetul Judeţean de Partid, care îl felicită pentru alegerea făcută şi îi ură să o ţină tot aşa, că va ajunge mare, făcându-i din cinci în cinci minute cu ochiul şi asigurându-l încă şi mai des de prietenia sa, de sprijinul pe care i l-ar fi acordat din umbră, chipurile, pe toată durata corespondenţei strict secrete cu Letiţia. Însuşi odiosul dictator Nicolae Ceauşescu, care pe vremea aceea elabora timid, dar încurajat de sinistra sa soţie, elementele cheie ale deşănţatului său cult al personalităţii căruia în cele din urmă i s-a dăruit fără rezerve întregul popor, înfiinţă mai multe instituţii specializate, printre care şi Conservatorul Naţional Comunist de Muzică Justă Ideologic şi Dreaptă din Punct de Vedere Social. El fusese informat asupra cazului şi urmărea cu atenţie derularea lui. Îl interesa, mai ales, capacitatea de a vedea prin ziduri a Letiţiei Samoilova, despre care primea bizare şi incredibile rapoarte, şi era intrigat de uşurinţa dovedită de savanţii armatei sovietice în a o lăsa să circule liber prin lagărul socialist dar şi de cea a securităţii române, nepăsătoare la consecinţele transparenţei zidurilor de partid şi de stat în faţa ochilor acestei femei simple. Unde or fi, oare, acum scrisorile lor legate cu o pamblică roşie, mă întreb?

„Găseşti şi puţin adevăr şi puţină minciună, ceva natural dar şi butaforie în romantica ta interpretare a evenimentelor... Nu uita, totuşi, că eu sunt Dumnezeu şi mie nu îmi poate fi ascuns nimic. Este adevărat că între tine şi peştii uriaşi din Marea Baltică, ca şi între ei şi fiecare om de pe pământ, este o relaţie care urmează ca abia în următoarele secole să fie acceptată. Ea se bazează pe ceea ce nouăzeci şi nouă la sută din creierul tău, despre care savanţii sovietici cred că este plin cu informaţii utile umanităţii, comprimă la maximum, şi anume transparenţă divină şi singurătate intergalactică. Sunt cele două lucruri care, din păcate, oamenilor nu le folosesc. Restul sunt minciuni.” spuse Dumnezeu. „Eu nu cred în metafizică, eu cred numai în comunism, ţi-am mai spus.”, repetă mecanic, neatentă la sensul cuvintelor şi la tonul oarecum ameninţător al Tatălui Ceresc, Letiţia Samoilova, cu vocea sugrumată de emoţia propriilor amintiri.

Oare nu comunismul făcuse posibilă realizarea acestui ciudat vis al ei şi al acordorului de piane? Doar nu Dumnezeu! Acolo, pe ţărmul întunecat al unei mări îndepărtate, ei au vorbit, fiecare în limba lui dar înţelegându-se perfect, despre singularitatea lor, despre neobişnuitele lor obsesii, despre ceea ce îi deosebea de ceilalţi oameni şi au hotărât să rămână împreună orice ar fi. Acordorul i-a povestit despre oraşul lui dintre ape şi i-a descris vegetaţia neobişnuită, amestecul de pădure tropicală şi asprime deşertică, animalele rare şi obiceiurile aparte ale vânătorilor şi pescarilor, trăind după legi proprii în spaţii izolate dar generoase în sălbăticia lor fără margini. Ea i-a spus că ar vrea să fugă de neînţelegerea cu care o priveau familia, colegii şi prietenii ei, temători că fata asta le-ar putea surprinde, privind prin ziduri, meschinele lor secrete, iar el i-a povestit puţin, foarte puţin, ca să nu o sperie, despre sunete. Când făcea asta se gândea la copilul lor care va străbate bocănind străzile pustii ale oraşului strângând în pumn o sută de dolari pregătiţi pentru a răscumpăra de la soldaţi trusa de scule a acordorului şi bocancii englezeşti cu şireturi cauciucate. Băiatul avea să se nască în România şi avea să semene, dar nu prea mult, atât cu peştii din Marea Baltică, cât şi, în mod absolut inexplicabil, cu micul ţigan cu puteri magice din filmele lui Emir Kusturica, în care, la sfârşitul mileniului, lumea violentă şi densă, colorată şi tragică, fericită şi fascinată de faţetele neaşteptate ale propriei deznădejdi, a Sud-Estului Europei, se va descompune pentru totdeauna, într-un spectacol exuberant de artificii multicolore şi de tristeţe.

Nu se poate ca în toate aceste întâmplări burta ei ţuguiată ca o cupolă de biserică ortodoxă să nu fi jucat nici un rol. Copilul ei, creatura imatură din cupolă, păruse pe toată durata sarcinii că se mişcă neîncetat, întinzându-şi extremităţile filiforme, ca o algă, pe sub pielea pistruiată a abdomenului ei. A fost uimită când l-a luat în braţe prima oară, ba chiar a fost uşor dezamăgită, pentru că nu şi-ar fi putut imagina că va arăta, totuşi, ca orice alt copil. Până la vârsta de trei ani Letiţia refuzase să îl boteze, sub pretextul unor imaginare slăbiciuni sau infecţii, dar într-una din zile bebeluşul ei vorbi, spunând căteva propoziţii în argoul marinarilor finlandezi, şi deschise ochiul drept. Privindu-i răceala, ea înţelese de la bun început frumuseţea boreală a acelei creaturi cu gura subţire şi oblică şi cu limba violacee. Din păcate, cu timpul, fiul acordorului începu să semene tot mai mult cu ceilalţi prostuţi de copii, cu toate că avea să aibă întotdeauna un ochi mai mare şi cu irisul mai verde chiar şi decât al îndepărtatului adânc al Golfului Finic, şi să manifeste o anumită lentoare melodioasă şi deltaică a vorbirii şi a gândurilor aproape niciodată rostite. Deşi a mers la şcoală mai târziu decăt ceilalţi, a fost imediat acceptat şi şi-a făcut o mulţime de prieteni, fascinaţi de uşurinţa colegului lor de a reproduce fraze întregi în orice limbă străină, chiar nemaiauzită vreodată, cu o acurateţe mecanică, de maşinărie perfectă, neomenească. În schimbul micilor spectacole pe care copilul le dădea, prietenii l-au învăţat să se masturbeze şi să fumeze, obiceiuri însuşite cu frenezie de băiat şi pe care începuse să le practice oriunde în public, fără să înţeleagă caracterul lor oarecum dăunător. Asta nu este bine, a spus atunci acordorul de piane, ca un tată grijuliu ce se afla, deşi, referindu-se şi la vârsta atât de fragedă a fiului său, încă putea susţine că totul se datorează unei eczeme, unei mâncărimi, unei nostalgii ereditare, unui dor atavic după materiile aspre şi reci ale Nordului, după aerul greu, fumegos, al Aurorei Boreale, în faldurile căreia fusese conceput copilul, gândindu-se, de fapt, la cât de greu îi va fi în viitor băiatului să nege această perioadă a vieţii sale, care se derula după alte reguli, norme şi proceduri decât cele impuse de standardele socialiste ale unei copilării normale. Chiar dacă toţi ceilalţi făceau la fel, o făceau pe ascuns. O ştiau toţi, acestea erau standardele. I-o confirmase şi Letiţia, care uneori îi povestea ce se întâmplă prin alte case. Până la urmă, sperând că va obţine măcar promisiunea că masturbările vor înceta, chiar dacă nu poate renunţa la fumat, acordorul i-a promis copilului că, dacă se va abţine şi nu o va mai chinui pe unde-l apucă timp de o lună, îl va lăsa din când în când să se joace cu instrumentele scumpe din cutia de scule, capabile să producă o stare de graţie similară. Copilul nu a fost de acord şi i-a cerut, în plus, tatălui său şi dreptul de a-i purta ghetele englezeşti cu şireturi cauciucate, atitudine care l-a mâhnit peste măsură pe bunul părinte. România nu era încă pregătită să îşi lase în seama unui acordor desculţ pianele şi pianinele nici măcar pentru o singură clipă. O asemenea prostie nu putea fi considerată, la vremea aceea, altfel decât liberală.

Dalai lama lama

2011-06-11T07:31:00.003+03:00

Pedalam iar şi iar pedalam

dalam

dalalam pedam dalai lama lama

în păduri cu frunza deasă de mărar

mă duceam acasă

dalalam

la mama

înspre Alcatraz

mă trăgeau de barbă vorbele-mi minore

cum scufundă scoica putredul barcaz

ca să mă adoarmă

ori să mă devore

iar velocipedul cu-ale lui resorduri

şi rotoare stranii

decupa din pulberi metaharpsichorduri

pedalam dalam

de-ai ajuns şi tu atât de departe

ştii că pe

dalam

dincolo de moarte.

pedalam dalam

dalai lala lala

soarele-şi tăia singur portocala în felii albastre ca

nişte duminici

diafan seduse

şi contaminate de poeţii finici

în însingurarea spaimei suprapuse

Neavând răspunsuri

la nimic precis

sau mai bine zis

la nimic pe lume

pedalam dalam dalai lama lama

Cu suave gesturi desenate mov

mă-mbia anume mă chema Încolo

aburul de miere-al

tartei malacoff

Ca vaca-n biserică

2011-05-16T09:02:00.005+03:00

M-am gândit să scriu însumi poemele iernii

ce alta să fac toată viaţa?

adică

să caut în toate acestea o iesle

o metaforă simplă

ca o vacă-n biserică alăptându-şi viţelul cu privirea-n vitralii

o vacă estetică de-atât verde pe limbă

ca un loc geometric

aşternuturi de paie într-o logică fină

sau în largi saturnalii

şi să pară că nici nu se-ntâmplă aievea

că aşa se cuvine

şi poate că treaba va merge mai bine-n uzină

dacă eu sunt plecat mai demult cu ceilalţi şi cu Clara

să fumăm din trabucul lui Che

Guevara

Ouă vii, sălcii de pescuit şi patrule care caută păpuşile Elenei Orbocea

2011-04-19T20:37:00.005+03:00

ATHOS

2011-04-06T21:47:00.001+03:00

Athos a venit în vizită la Ceatalchioi şi s-a lăsat fotografiat de profesionistul Vlad Bâscă.

SCRISOARE ANONIMĂ DESPRE CAFEA, DESPRE LITERATURĂ, DESPRE POLITICĂ, DESPRE PARAPANTĂ ŞI DESPRE PIETRELE CÎNTĂTOARE

2011-03-20T21:16:00.003+02:00

Text clonat

Dragă tanti Florica, poate că te miră scrisoarea mea, scrisoarea unui om pe care abia dacă l-ai cunoscut întîmplător dar pentru care ai o importanţă cu totul specială, şi nu neapărat numai datorită nostalgiei ce mă apucă la gîndul aromei cafelelor braziliene adevărate pe care mi le preparai. Importanţa dumitale, tanti Florica, scuză-mă, te rog, dar poate că nu îţi dai seama, este aceea a unui suflet pereche care îmi eşti, care îmi poate reflecta propriile nelinişti, a unui suflet deschis tuturor tainelor lumii, capabil să participe cu emoţie la expediţia nesfîrşită a spiritului către nicăieri. Şi atunci, cui altcuiva m-aş putea adresa în chestiunea asta delicată? Mă obsedează, îţi mărturisesc cinstit. Îţi scriu, deci, din Pucioasa, unde lucrez acum la staţia de concasare, o instalaţie destul de absurdă, dacă te gîndeşti că la început credeam că acţionează mai mult asupra conştiinţei mele decît asupra pietroaielor de toate formele şi culorile ce ne sînt aduse, ni se spune, uneori chiar din inima pămîntului. Ce mă stresează este că nu ne este indicată întotdeauna sursa pietrelor. De unde, din inima pămîntului? Din strănătate? De la noi? Nu este ciudat că nu ni se spune? Unele au forme clasice sau moderne, au culori armonizate savant, ca să nu mai zic şi de rocile avangardiste amintind de stilurile unor artişti cunoscuţi. Ştiai că fragmentele astea de materie inanimată pot fi calde, chiar fierbinţi, şi că spargerea lor produce sunete ce ar putea fi asemuite unor gemete de durere? Dar am să-ţi vorbesc, poate, mai tîrziu despre munca mea. Mă întreb acum în ce măsură îţi mai aminteşti de mine. Ia gîndeşte-te puţin, eu sînt persoana care stătea uneori la bar, pentru că îmi plăcea mult să simt cum îmi atîrnau picioarele pe deasupra pămîntului, pe deasupra duşumelelor, în timp ce mi le legănam de parcă aş fi plutit cu parapanta. Mă vezi acum? Aşa, aşa, ai dreptate! Eu eram tipul cu ochelarii aburiţi de emoţia pe care mi-o producea întotdeauna încărcătura ideatică a convorbirilor literare, în timp ce scrutam plin de încîntare fizionomiile expresive ale clienţilor dumitale atît de aparte, scriitorii, oamenii aceia aerieni, străvezii, bîntuiţi de inspiraţii dintre cele mai ciudate, de nostalgii fecunde, de viziuni posibile doar în minţile lor sensibile, înalte, culte, preocupate de condiţia umană. Ai dracu’ scriitori! Ce te mai ameţesc! Mă gîndeam că, poate, într-o zi voi fi şi eu ca ei. Era doar un vis, era o prostie, nu ne este dat fiecăruia să depăşim limitele timpului nostru biologic prin realizări copleşitoare; eu nu aş fi putut atinge niciodată performanţele lor, deoarece oamenii aceia stăteau de mult, de foarte mult timp pe scaunele dumitale confortabile, nu erau doar nişte simpli vizitatori ocazionali, sau poate că nu părăsiseră niciodată cafeneaua, indiferent de oră, de anotimp, de relaxarea sau înăsprirea măsurilor de securitate cu care noi, pietonii anonimi ai istoriei, ne confruntam. Vizitînd localul aproape zilnic, deşi nu puteam rămîne prea mult, căci bugetul nu îmi permitea altceva decît o trataţie grăbită, am înţeles cu timpul că discuţiile lor urmăreau mereu aceleaşi subiecte care au preocupat întotdeauna umanitatea, precum existenţa zeilor, femeia şi bărbatul, puterea, moartea, nebunia (repet, eu eram în trecere, cum într-un anume fel, metaforic vorbind, eşti şi dumneata, tanti Florica, numai ei sînt nemuritori, eu eram în trecere şi şovăiam mereu în faţa uşii de termopan înainte de a intra, neavînd pe atunci nici o perspectivă în a participa la construcţia titanică a conştiinţei acestei lumi, la care ei contribuiseră deja substanţial, căci fiecare purta sub braţ cel puţin o carte, din care, uneori, cîte unul citea pasaje pline de înţelepciune şi armonie), dar şi banii sau nedreptatea, violenţa istoriei, cunoaşterea naturii şi cîte şi mai cîte. De aceea, chiar dacă nu sînt din cale afară de timid, niciodată nu m-am amestecat în conversaţie, preferînd doar să iau cunoştinţă de polifonia opiniilor, de mozaicul sonor al vocilor grave sau stridente, cîntate sau răpăind ca nişte darabane, şi am preferat să nu tulbur nepăsarea frivolă a acestui grup de nemuritori. Ba chiar m-am gîndit că deranjez, ba chiar m-am gîndit că ar trebui să le mulţumesc într-un fel pentru că mă acceptă în prejma lor, poate oferindu-le un rînd de cafele. Regret şi azi ezitările, lipsa mea de iniţiativă. Cît m-ar fi costat? Desigur, o sumă neînsemnată în raport cu bogăţia spirituală pe care ei ne-o aduc. Cred că ar fi trebuit să fim mai apropiaţi. Cred că ar fi trebuit să fac şi eu parte din grup. De aceea, deşi m-am realizat, uneori simt o frustrare la gîndul că am părăsit oraşul, că am migrat cu parapanta mea iluzorie tocmai aici, la concasor, dar cine poate spune dacă a existat, vreodată, şi o altă soluţie pentru mine?… Ştiu că astăzi sînt toţi din nou acolo, discutînd în continuare despre omenire. Dar în timpul ultimelor mele vizite observasem totuşi o schimbare de atitudine, faptul că începuseră să devină neliniştiţi, că îi nemulţumea, îi îngrijora ceva, că exista ceva în atmosfera generală care le altera firea olimpiană, făcîndu-i să ridice adeseori colţul perdelei şi să privească plini de curiozitate în stradă, pe geam, în timp ce conversaţiile se purtau pe tonuri joase, catifelate, difuze. Să ieşim, a strigat, la un moment-dat, unul dintre scriitori, să acuzăm această porcărie, să spunem lumii ce se petrece. Vocile noastre trebuie să răsune în cetate! Cărţile noastre nu fac doi bani dacă nu sînt citite în stradă. Scriitorul acela şi-a privit apoi confraţii cu dispreţ şi a ieşit. Îmi amintesc cum se tensionaseră brusc chipurile altfel relaxate, cum s-au grupat imediat cîte doi-trei şi au început să discute în taină, prin colţuri, cum gesticulau nervoşi, cum se declarau în favoarea sau împotriva a ceea ce unii dintre ei au numit, încă din primul minut, revoluţie. Ce fel de revoluţie? Revoluţie culturală? am întrebat eu, aproape fără să-mi dau seama. Am rămas surprins de privirile lor deodată atente, deodată ostile, dar nu am mai stat să le urmăresc pînă la capăt reacţiile, pentru că scriitorul care ieşise din local val-vîrtej îşi uitase volumaşul pe masa plină de ceşti sleite, de scrumiere încărcate cu mucuri de ţigare. Era opera lui, se mîndrise cu ea doar cu cîteva minute în urmă şi am alergat după el să îi înapoiez cartea pe care, de indignare, o uitase la dumneata. Dar trotuarele se aglomeraseră la ora aceea. La intersecţii erau adunate pîlcuri de oameni cenuşii, printre care scriitorul cel neliniştit devenise complet anonim chiar dacă, probabil, nu ajunsese prea departe. Mai tîrziu, am aflat că a părăsit ţara şi că s-a adăpostit la Paris. De atunci, am citit şi am recitit cartea aceea, care m-a impresionat profund. Era o neobişnuită poveste de dragoste, o ficţiune îndrăzneaţă, scuză-mă te rog, despre mine şi despre dumneata, tanti Florica. Despre felul în care două suflete pereche pot rezona. Despre cum am fi putut descoperi împreună fericirea dacă soarta nu ne-ar fi despărţit. Chiar dacă scriitorul folosise alte nume, era vorba, fără îndoială, chiar despre noi şi amîndoi eram descrişi în acele pagini cu o fineţe inimaginabilă, ne erau puse în evidenţă cele mai ascunse, mai subtile simţiri, ceea ce m-a făcut să visez că, poate, într-o altă conjunctură, relaţia noastră ar fi putut fi o părticică din marea combinaţie, din iubirea cosmică, universală. Din păcate însă, în scurt timp, lipsa unei ocupaţii stabile m-a făcut să părăsesc oraşul şi să îmi caut împlinirea tocmai aici, la Pucioasa, la concasor, unde m-am dedicat muncii mele. Ştii, probabil, că mulţi sînt cei care s-au angajat în această activitate practică, productivă, care cu timpul va transforma nucleul dur şi eterogen al planetei noastre, poate inutil, în griblură pentru şosele, în pietre de pavaj, în fragmentele indestructibile ale unei noi civilizaţii, dînd astfel întregii ţări şi chiar Europei o altă dimensiune, un viitor pe care istoria de-abia îl întrezăreşte. Mă stresează doar faptul că rocile care ne sînt aduse, uneori fără să ni se spună limpede care este originea lor, scot anumite sunete cînd sînt sfărîmate, cîntă sau plîng, scrîşnesc sau chiar urlă cu o furie stihinică. De aceea, uneori folosim explozibil. Urechile mă dor şi tot corpul meu este pătruns de o ciudată amorţire. Altfel, mă simt realizat şi, mai mult decît atît, am intrat în politică, fac parte dintr-un grup care luptă pentru o lege a antifoanelor, menită să ne asigure liniştea pe durata participării noastre la impresionantele transformări ale pietroaielor din centrul confuz al pămîntului. Uneori visez că, la sfîrşit, voi rămîne suspendat, legănîndu-mi picioarele deasupra acestei lumi fără miez, ca atîrnat de o invizibilă parapantă. Mă simt bine şi aştept să revin în oraş, măcar pentru o cafea.

Vreau să restitui scriitorului cartea aceasta care adeseori mi-a susţinut moralul şi m-a făcut să mă simt important, să mă simt om, să mă simt o valoare. Mă obsedează chipul lui, plin de îndîrjire... Oare cît a stat acolo, la Paris, şi-a făcut vocea auzită în stradă? Vreau să particip la discuţii, vreau chiar să sugerez unele modificări în destinele personajelor. Scriitorii sînt oameni timizi, orgolioşi, se tem să spună anumite lucruri, considerate periculoase sau înspăimîntătoare. Vreau să le vorbesc despre munca mea, care le-ar putea inspira noi lucrări. La urma-urmei, noi, aici, la Pucioasa, spargem şi stîncile de care se freacă, nepăsătoare, veşnice, tălpile lor. Există, astfel, între noi o legătură care, exprimată artistic, ar putea căpăta forme încîntătoare… Mă vei înţelege, mă vei ajuta oare în încercarea mea de reluare a bunelor noastre relaţii? Aştept răspuns la post restant şi te salut mereu nostalgic, al dumitale, indescifrabil.

Răzbunătorii

2011-03-14T21:44:00.003+02:00

Emma a murit, ucisă de şacali. Era un frig cumplit şi cei trei pui ai ei rămăseseră singuri. Nu aveau decât patru săptămâni. Am trecut Dunărea cu ultimul bac. Am îngropat-o pe Emma lângă Tetris şi am luat puii la Tulcea. Pe Athos l-au înfiat nişte oameni cumsecade din Constanţa şi l-au înscris la Institutul de Marină, să-l facă lup de mare. Eu îi antrenez pe Portos şi Aramis, pentru a-şi răzbuna mama, care i-a apărat până la ultima ei picătură de sânge...

Aramis

Portos

Lupii care au mâncat Luna

2011-01-14T20:37:00.011+02:00

Duna şi Jack

Emma

Jack

Duna

Blacky

Lupii tineri

INCREDIBILA POVESTE ADEVĂRATĂ A LUPULUI CEL MARE ŞI RĂU CARE A MÎNCAT TOŢI BUNICII DIN ROMÂNIA ŞI A FANTASTICEI TANTI FLORICA, NEGUSTOREASA DE CAFEA - text clonat

2011-01-10T15:36:00.005+02:00

Toată lumea ştie povestea asta, aşa cum toată lumea ştie ce tramvai merge de la Gara Basarab în Pantelimon. Îl tragi pe om de mînecă, îl priveşti în ochi şi îl întrebi iar el, după o clipă, poate două, de derută bine jucată, căci sînt daţi dracului bucureştenii ăştia, îţi turuie toată chestiunea. Desigur că ăsta de care îţi spun te cîntăreşte mai întîi din priviri (de-asta, de fapt, nu îţi răspunde imediat), îţi palpează sufletul, să nu fii vreun şmenar sau vreun vagabond, vreun reporter de la proteve, vreo kurvă, vreo rudă de la ţară care nu are unde dormi, vreun oengist, vreun onanist, vreun bloggerist sau vreun contabil, vreun pedelist, vreun antihrist ori invers, după cum e firea omului. Et caetera. Sau vreun agent comercial de la Humanitas în căutare de premiul Nobel. Apoi îţi spune. Dar ai timp să asculţi toată tărăşenia? La o cafea ar fi mai confortabil, în colţ, la Tanti Florica, deoarece bate vîntul şi mare lucru dacă nu o să înceapă şi ploaia!... Stai bine pe scaunul ăla? Şi io. Sunt mişto scaunele astea. Îmi place-aicea, că e comod şi mai ieftin. Poţi să trăncăneşti toată ziua. Mai vezi şi artişti, oameni de ţinută, ce mai, biblioteci pe beţe, lux a-ntîia! În alte părţi îţi omori hemoroizii în treizeci de minute sau instant şi nu vezi sau poate vezi numai cu curul şi plăteşti cît nu face. Păi s-a întîmplat demult, domnule, ca orice lucru care a avut sens în viaţa mea anostă, de tot rahatul. De rahat lokum, cum spun invadatorii turci. În copilărie. Îţi aminteşti cum erau iernile pe atunci? Extraordinare! Îţi aminteşti cum ningea? Ei?... Dacă nu îţi aminteşti asta eşti pierdut... Păcat, mare păcat!... Dar munţii, munţii ţi-i aminteşti? O splendoare, o feerie... parcă erau de zahăr! Cutreieraţi în toate direcţiile de sănii dar, dacă înnoptai prin coclauri, te mîncau lupii... Şi verile erau extraordinare şi primăverile. Şi-atunci te mîncau lupii, chiar mai tare... Da, desigur, lupii te puteau mînca în orice anotimp! Era altfel. Mirosea altfel. Mirosea a fîn, a balegă, a sînge. Moartea însăşi mirosea altfel, mai copilăros, deşi poate că era acelaşi lucru de neînţeles ca şi azi. Nu ştiu. Cred că moartea, de fapt, se schimbă de la an la an şi devine mai antipatică, mai matură. I se îngroaşă venele şi începe să pută. Casele erau mult mai altfel, cu verande pline de flori şi cu veceu în curte. Femeile miroseau altfel. Se suflecau la rîu şi miroseau atît de altfel încît ieşea regina apelor să le ceară reţete de cozonac. După care rîurile redeveneau ceea ce au fost mereu. Crezi că Heraclit din Efes mă contrazice? Fugi, domnule, de-aicea, ăla a fost un bou bălţat! Ce ne-am face noi dacă s-ar schimba pînă şi rîurile? Bărbaţii purtau la cizmă cuţite lungi şi încovoiate. Ochei? Cam pe atunci, un batalion de îngeri a coborît în România pe nişte frînghii groase cît mîna, direct din cer, ca să îi înveţe pe români să scrie literar, pentru că în ţara noastră nu existau scriitori. Existau socotitori şi grafomani, existau critici (ăştia există dinainte de facerea lumii, sunt nişte paraziţi apriorici groşi cît degetul mare şi foarte păroşi la ambele capete) şi existau pictori de firme din ăia care folosesc caractere gotice, se înmulţiseră chiar şi jurnaliştii, ca iepurii, căci mîncarea şi băutura bună şi pe gratis te îmbie la sex şi, în general, chiar dacă era atît de altfel, nu era la noi altfel, totuşi, decît în Suedia, de exemplu. Dar neamul nostru multimilenar, îmbătat de sevele unui trai îndestulat şi simplu, cu sacul plin de victorii împotriva unora şi altora, nu prinsese gustul unor scrieri artistice şi nu dăduse naştere nici unui scriitor român iar Dumnezeu începuse să fie îngrijorat de această aberaţie. Aberaţia literară română. Ha-ha-ha! Sună haios. Nu i-a învăţat nimeni pe români cum să scrie artistic? i-a întrebat Dumnezeu pe înalţii săi funcţionari iar aceştia, cutremuraţi de grava lor eroare, au dat vina pe planurile prea complicate ale Facerii. Băi, adormiţilor! a strigat la ei, enervat, Dumnezeu. Vă trăznesc! Atunci îngerii au căzut în genunchi pe norişorii albi şi moi din faţa Tronului, aşa cum sînt ei reprezentaţi în capela Sixtină după cum probabil că ştii.

Creatorule, nu ne trăzni! O cîrpim noi pînă la urmă, măcar de formă, au promis ei. Domnule, extraordinare mai erau iernile acelea! Unul dintre bunicii mei lucra la o cantină. Aducea acasă sute de metri cubi de ciocolată menaj, tone de unt, buturi întregi de carne de mistreţ, de urs, de hipopotam, de elan, de struţ, de toate minunăţiile pămîntului, din care ne înfruptam pe săturate, în timp ce ascultam la difuzor rapsodia lui George Enescu, după care aruncam un braţ de fîn în sănii şi o luam din loc, după lemne. În urma noastră, bunica frămînta pîinea, afuma slănina de hipopotam. Făcea mari platouri de trompă în aspic. Caii tropăiau, cu urechile lipite de ceafă, noi chiuiam, lupii ne priveau cu ochi sticloşi din pădure. Bunicul îşi ascuţea în taină cuţitul lung şi încovoiat. Bunicul meu era mic de statură, slab şi ridat, fără nici un fir de păr pe ţeastă. Un om viteaz cum nu cred să mai fi fost vreunul. Ochii lui întunecaţi aruncau fulgere ameninţătoare. Bunica era înaltă şi grasă, cu o privire atît de blîndă încît plîngeai cînd te primea în adîncul ochilor ei. Eu semăn, se pare, cu bunica mea. Adio, ne spunea ea întotdeauna la despărţire, în timp ce lupii, tăcuţi, aşteptau înserarea. Iar altă dată a adus, dar nu cred că de la cantină, un şalău sărat de opt chilograme. Ochei? Ce s-a întîmplat cu noi, domnule, ce a ajuns să fie românul? Cafeaua asta parcă este din carton fiert. Carnea te ucide. Lupii au fost goniţi în desenele animate. Femeile plutesc pe rîu... pe Arieş! Şi ţîţele lor se sparg de pietre ca nişte valuri de gelatină. Mai bem una? Măcar e caldă... Şi, la urma-urmei, de ce te interesează cum devine omul scriitor? Sînt diferite cazuri... Odată, după o scurtă pierdere de memorie şi dorind să mă clarific asupra unor aspecte care îmi bîzîiau în cap fără să le pot prinde, ca muştele, eu însumi am oprit pe cineva pe stradă, chiar pe Calea Victoriei - era o doamnă între două vîrste, serioasă, ocupată, care tocmai ieşea de la Casa Vernescu -, şi femeia mi-a relatat toată procedura lor, adică de la Uniune. Te interesează? Ştiam eu că ai un dram de minte, se cunoaşte pe faţa omului. Şi ai şi bun simţ. Cum procedează dînşii este fără îndoială greşit şi neverosimil şi nu ai cum să crezi că scriitorii se pot obţine din aşa ceva. Uite, un amănunt interesant. Îngerii nu sînt aşa cum ni s-a băgat în cap cu osîrdie de către preoţii parohi sau de către Papă însuşi. Din fericire, eu mi-i amintesc din copilărie şi nu pun botul la vrăjeală. Îngerii nu au aripi, dar sunt printre ei şi dintre cei care pot zbura, pentru că au talent. Apoi, jumătate au părul creţ şi roşu. Pe distanţe scurte se poate zbura şi din acest motiv. Unii îngeri poartă, ca în vechime, un fel de turban. Şi nu sînt deloc politicoşi. Nu dau locul bătrînilor în metrou. Te îmbrîncesc. Te înjură. Uneori, te scuipă. Ăia mai răi te fut. Bunicul meu, un om cu educaţie, nu suporta aceste manifestări şi atunci cînd ne vizitau îngerii prefera să iasă în curte, să aibă grijă de animale. Să îşi ascută cuţitul lung şi încovoiat. Pe bunicul meu l-a mîncat cu cuţit cu tot, spre primăvară, un lup uriaş. Ca şi pe bunicul tău. Ca şi pe toţi ceilalţi bărbaţi însemnaţi ai neamului. Apoi lupii au mîncat luna de pe cer. S-a făcut din ce în ce mai întuneric. Pînă să mai creştem noi, copiii, au fost puse în scuaruri statui ale unor bărbaţi din alte ţări, ale unor oameni care, chipurile, nu fuseseră încă mîncaţi de lupi. Am lins ce mai rămăsese din ciocolata menaj pe care o adusese mai de mult bunicul. Tonele de unt nu sunt nici ele interminabile şi s-au topit în iarna aceea. S-au aprins felinare. Poate că n-a fost rău, pentru că aşa îţi puteai da seama pe unde mai vieţuieşte cîte un om. Moartea mirosea diferit pe atunci şi, spre primăvară, tristeţea bunicii mele s-a transformat într-o ploaie nesfîrşită, nu ca astea de-acum, care sunt mai degrabă un fel de pişat iute şi galben, ca de capră. Ochei? Deci, te-ai prins, nu-i aşa? Plata, Tanti Florica! Aşa am ajuns eu scriitor, m-a scuipat un înger, trăzni-l-ar Dumnezeu! Era altfel pe vremea aia.

Năluci

2010-12-30T21:36:00.003+02:00

Câte găini ai acum? O mie... Poate o mie de năluci!

POVESTE DE CRĂCIUN

2010-12-25T17:19:00.009+02:00

Dragii mei nepoţi, sper din toată inima că veţi citi chiar voi cândva aceste rânduri (deocamdată accesibile doar părinţilor voştri) şi că veţi reuşi să înţelegeţi cumplitul adevăr care se ascunde în spatele nenumăratelor bârfe şi istorii ori chiar în paginile studiilor stufoase, baladelor şi cânturilor dedicate caraghiosului si puerilului - în aparenţă - personaj cunoscut de noi toţi sub numele de Moş Crăciun. Veţi afla atunci că rostul pervers al producţiilor populare despre care vorbesc este de a-i escamota adevărata identitate, de a mistifica inadmisibil sensul existenţei sale, ba chiar şi de a crea o cvasiunanimă neîncredere în puterea lui uriaşă. Din zâmbetele ironice şi din bănuiala că eroul lunii decembrie este un personaj fictiv decurg superficialitatea generală, uşurinţa inconştientă şi veselă afişate de oameni în preajma sărbătorilor de iarnă, golite astfel de profunda gravitate a semnificaţiei, deloc confortabilă, pe care o are hohotul de râs al Moşului, care poate că este singurul sunet din univers nealterat de timp, rămas pur şi în măsură să-şi păstreze mereu lugubra-i vibraţie ce face să îţi îngheţe sângele în vene: Ho-ho-ho! Dacă, însă, vi se va întâmpla să îl auziţi şi în acelaşi timp să aveţi în minte sacul pe care îl poartă în spinare, încărcat cu mult aşteptatele daruri la care râvniţi, mă tem totuşi că vorbele mele vor păli şi vor deveni doar cuvintele fără sens mormăite de un străin, pierdute în clinchetul voios al zurgălăilor...

Da, aşa este, ajuns deja la o vârstă la care nu ar trebui să mai mă tem de nimic, mie continuă să îmi fie frică – o frică rece, lucidă – de Moş Crăciun; de hohotul său jovial şi de sclipitoarele sale daruri, deopotrivă.

Acest adevăr neplăcut îmi face măciucă puţinul păr care mi-a mai rămas pe cap. Probabil că este motivul pentru care nu i l-am mărturisit până acum lui Mihai, tatăl vostru, acum bărbatul în toată firea de care m-am despărţit nici cu o oră în urmă când, mândru de el şi sigur că mă va făcea şi pe mine fericit, mi-a mărturisit că în cîteva luni el şi Simina, frumoasa lui soţie, vor avea încă un băiat. Mi-a spus că vestea aceasta este darul lor de Crăciun şi a imitat, fără prea mult succes, râsul binecunoscut. Înfiorat, am scurtat cât de mult am putut întâlnirea şi m-am grăbit către micul meu birou situat deasupra restaurantului „La Tanti Florica”. Am de ce să mă aştern la treabă, la urma-urmei în curând auditoriul meu va creşte semnificativ!...

Am început să scriu, deci, pentru că voi, care nu aţi gustat încă nici un strop din sosurile ameţitoare şi perfide care asezonează renghiurile jucate spectatorilor de către măreţele umbre ale lumii şi nici din iluziile înlăuntrul cărora oamenii îşi construiesc infernul propriilor existenţe, puteţi accepta acest fapt - gol de fantasme, adevărul poate ocupa fragilele voastre căpuşoare pentru totdeauna. Iar locul lui este în spaţiul rezervat acolo unde este întotdeauna amintirea bunicului. Astfel, nici frica şi nici bucuria nejustificată, iresponsabilă, nu vă vor însoţi gândurile despre Moş Crăciun, pentru că veţi şti încă de la început la ce să vă aşteptaţi din partea lui. Lucrurile pot fi readuse în matca lor firească. Nu este prea târziu să intervin pentru ca voi să fiţi altfel decât părinţii voştri.

Ţineţi minte prima regulă: este bine să evitaţi contactul cu Creatura şi puteţi face asta doar dacă refuzaţi să vă prefaceţi că e o legendă. Trebuie să recunoaşteţi că o pacoste mai mare nu poate exista pe această lume. Dacă auziţi clinchete, luaţi-o la goană cât vă ţin picioarele. Deci, la naiba cu Moş Crăciun!

L-am cunoscut pe vremea când încă mai lucram la marea enciclopedie a prădătorilor nocturni şi călătoream mult făcând anchete amănunţite despre dispariţii inexplicabile ori insidioase prezenţe. Înregistram sunetele stranii care însoţesc dizolvarea lunii pline printre norii sulfuroşi ai solstiţiilor, măsuram cu instrumente electronice de mare precizie dârele vâscoase şi informe ale imaginaţiei, înflăcărată de bocănitul pe gheaţă al paşilor terorii nevăzute care se apropia în mii de ipostaze de prada-i naivă şi lipsită de apărare. Inventariam pe atunci inepuizabilul arsenal de arme şi tertipuri, oribilul portofoliu de înşelăciuni mortale aflat la îndemâna lighioanelor sângeroase ale nopţii. Dar munca mea perseverentă şi sistematică nu reuşea să aducă defel clarificările spectaculoase la care aspiram. Dacă veţi avea vreodată curiozitatea să îmi frunzăriţi însemnările din acea vreme, veţi găsi perplexităţi şi lacune impardonabile, dar asta numai pentru că adeseori urmele pe care păşeam se pierdeau în eter iar martorii îşi schimbau fără veste declaraţiile susţinând că au fost victimele unor regretabile iluzii sau ale unor condamnabile înscenări. Acestea erau, desigur, neajunsuri minore, inconveniente de care nu aveam cum ţine seama fiindcă nu-mi puteau diminua pasiunea cercetării. Atâta timp cât rămăşiţele permanentului banchet al unor insaţiabile umbre îmi populau dimineţile clare ale realităţii agonice în care vieţuiam, eu trebuia să fiu prezent la datorie. Îmi amintesc şi acum aproape zilnic feţele supravieţuitorilor, împietrite de spaimă, marcate de singurătate, purtând stigmatul fricii. Îmi amintesc semnele ghearelor pe trupurile sfârtecate. Cu toate acestea însemnările mele se lăbărţau neputincioase şi fără substanţă, schiţele din caiete păreau nişte zmângălituri de copil, peliculele voalate se descompuneau încet pe biroul aflat în neorânduială...

Încet-încet eu însumi am început să înţeleg că dificultăţile pe care le întâmpinam depăşeau puterile mele, că intelectul meu nu avea suficiente resurse şi că instrumentele utilizate erau învechite şi nefolositoare. Nici unul dintre monştrii pe care speram să îi definesc în lucrarea mea nu se lăsa cu adevărat cunoscut, fie că era vorba de o felină oarecare, fie de altceva cu mult mai complicat. Simpla şi logica enumerare a părţilor alcătuitoare, a unor obiceiuri disparate, relatările despre înfăţişarea şi puterile lor nu reuşeau să cuprindă într-o imagine deplină şi coerentă esenţa atacurilor precise, a resorturilor intime care determinau fatalele decizii, perfecţiunea violentă a exterminării unor populaţii întregi. Dar chiar dacă, în adâncul sufletului, recunoşteam eşecul acestui proiect, eu continuam să răspund, pentru a nu-mi deteriora iremediabil reputaţia, unor solicitări venite din cele mai obscure colţuri de ţară de unde, pe sub cortinele de întuneric, corul de vaiete, bocete şi funesta apatie a autorităţilor răzbăteau când şi când, ca semnale ale unor înspăimântătoare şi crude asedii.

Şi uite aşa, călătorind de colo-colo, am ajuns să-l cunosc pe Moş Crăciun, într-un han îndepărtat, la marginea unui drum aproape pustiu dintr-un ţinut umil şi sălbatic. S-a aşezat la masa mea, cu halba de bere într-o mână, întinzându-mi-o protocolar pe cealaltă. Cred că ştii cine sunt, a râs el. Aşa cum şi eu ştiu cine eşti dumneata... Mare şi albit de ani dar cu o ţinută încă fermă, destins şi prietenos, era o apariţie ocrotitoare, robustă, o figură paternalistă binevoitoare şi amabilă, pusă pe inofensive glume de societate. Nu-mi place să mănânc singur, îmi spuse el şi îşi comandă varză cu cârnaţi apoi diferite alte preparate tradiţionale, mămăligă şi, desigur, un rând de bere proaspătă, care să stingă tăria ce ne fusese adusă într-o carafă de apă. Bucuros de perspectiva unei cine pe cinste, am cerut cartea de bucate. Chelnerul, cam ameţit, mă privi ironic. Ce carte? Unde cred eu că mă aflu? La bibliotecă? Bucătarul o să îmi ofere aceeaşi mâncare şi mie. Nu, nu-i adevărat, râse moşul. Spune ce îţi doreşti, iar eu... fac cinste!

În ultimul timp nu mai putusem să-mi sting lipsa constantă de eficienţă în redactarea enciclopediei decât cu ajutorul unor mari cantităţi de rachiu, pe care îl sorbeam în singurătate sau alăturându-mă grupurilor de cheflii. Delectându-mă până la aneantizare prin bodegi sordide din periferiile unor îndepărtate comune şi trăgând cu urechea la sporovăiala localnicilor, speram că voi intra în posesia unor informaţii noi, scăpate de sub control în derizoriul euforiei etilice. Utilizate cu măiestrie, urmau să mă ajute să schiţez în sfârşit portretele prădătorilor tot mai des prezenţi printre oameni. Căci şi atunci, ca şi acum, ei ucideau de-a valma copii şi femei abia înmugurite, bărbaţi în putere, neputincioşi şi nevolnici de toate felurile. Altfel timid, credeam că, înfruptându-mă eu însumi din promiscua frivolitate a spaimei colective, voi reuşi să pun întrebările de-a dreptul răutăcioase sau indecente care mă frământau şi astfel, profitând de nebunia şi desfrâul generalizate, de isteria eliberată de sub tutela bunei-cuviinţe, să pătrund în adâncimile îngroşate de mahorcă şi alcool ale sufletelor rătăcite, uscate, diforme ale oamenilor. Ar fi fost un bun început şi o justificare a tuturor eforturilor. Dar, vai, dimineţile îmi erau apoi dedicate tratării cu tone de aspirină a unor migrene teribile şi creierul meu nu mai era capabil să recupereze decât fragmente din amintirea unor scandaluri sau a unor împâclite orgii detestabile, petrecute probabil târziu în noapte, prin bordeiele întunecate din vecinătate. Eşuasem chiar şi în înţelegerea fiarelor comune, pe care le studiasem încă din studenţie în mediul lor natural sau în spatele gratiilor grădinilor zoologice de pe întregul continent, asociind atrocităţii atacurilor comparaţii privind forţa ghearelor lor şi lungimea colţilor, corelate cu intensitatea senzaţiei de foame. Era o prostie, o ipoteză falsă de lucru, căci şi un om fără pregătirea mea universitară poate spune că bestiile ucid şi când sunt sătule sau cu atât mai mult. Profesorii mei ştiau şi ei asta şi tăceau, amuzaţi de eforturile mele. Mai toţi oamenii procedează aşa. Sunt şi lucruri pe care trebuie să le descoperi singur în viaţă. Iar acum ratarea înmugurea din nou în sufletul meu, odată cu imprecizia atributelor monstruoase ce ar fi trebuit să fie alăturate atât descrierilor oferite de martori cât şi propriilor mele constatări de teren cu privire la noile ameninţări din hăţişurile existenţelor noastre...

Totuşi în iarna aceea depresia în care căzusem de o bună bucată de vreme începuse să se atenueze de la sine. Mă vindecaseră, oare, cunoştinţele acumulate involuntar prin speluncile prin care mă învârteam? Deşi ascunse încă în straturile adânc pecetluite ale subconştientului, ele conturau, poate, sensul în căutarea căruia îmi risipisem existenţa, pentru că purtau tiparul comportamental înfricoşător care conduce fiinţa spre finalul ei fatalmente tragic. Poveştile oamenilor de la periferie întâlniţi în plină disoluţie a sinelui (al lor? al meu?), aflaţi pe marginea prăpastiei sociale, se asemănau (situaţie absurdă, dusă până în zilele noastre) ca picăturile de apă, ca partidele de snooker şi, zi după zi, gesturile şi vorbele lor îmi sugerau tot mai insistent că înşişi aceşti prieteni ai mei se aşteptau ca, la momentul potrivit, o forţă exterioară să le dea impulsul necesar saltului în neant şi să îi rostogolească pentru totdeauna într-unul dintre săculeţele de pânză ale uitării definitive, căci, într-adevăr, planeta noastră este doar o uriaşă masă de biliard pe care se dau de-a dura şi se ciocnesc de-a valma destinele aflate într-o rapidă şi absurdă înfruntare. Privirile lor furişate, permanenta atenţie cu care scrutau ungherele sau felul în care trăgeau brusc de marginile draperiilor ori graba febrilă de a se feri când umbra vreunei păsări fâlfâia nepăsătoare peste olane îmi spuneau că, dacă doar minţile lor - şi nimic altceva - le neteziseră calea spre disperata capcană a neputinţelor fără ieşire, lovitura de graţie va veni din afară, din tenebrele nopţilor îngheţate de care se apărau adunându-se în grupuri ce mimau veselia (o veselie fără umor). Iar ei înţelegeau lucrul acesta prea bine. De aceea, gândesc eu acum, din stridenţele cântecelor lor deşucheate răzbăteau uneori gemetele stranii ale abandonului în strânsoarea nemiloasă a sorţii.

Nu pot să vă ascund, mult iubiţii mei nepoţi, faptul că de la un timp încolo între mine şi oamenii aceia se înfiripase o legătură reală. Între noi se putea percepe cum subtila undă iniţială de simpatie se dezvoltă, se îngroaşă în filonul indestructibil al identităţii colective. De aceea azi, când mă gândesc din nou la ei după ani şi ani, continui să am acelaşi puternic sentiment de solidaritate. Şi cum să nu fie aşa, când toţi făceam parte din marea familie de persoane care au pornit în viaţă animate de gânduri curate şi de nobile idealuri? Fiecare dintre noi am avut talente şi priceperi cât se poate de onorabile şi de preţuite; am descifrat, prin ani grei de şcoală, tainele unor ştiinţe şi emitem şi azi judecăţi valoroase despre lumea înconjurătoare, de folos celor mai puţin dăruiţi! Sunt printre noi profesori doldora de cunoştinţe dar fără catedră, artişti cu idei geniale dar incapabili de a alcătui o operă, căpitani măiaştri care nu s-au îmbarcat niciodată pe o corabie şi eroi cu acte în regulă, scutiţi de impozit dar lipsiţi de gloria unor lupte adevărate. Nu mai vorbesc de politicienii cu idei progresiste moşind dezastrul economic sau de fecioarele care ar fi putut naşte îngeri dacă nu ar fi îmbătrânit căutându-şi perechea potrivită! Fiecare ar fi trebuit să atingă piscuri, fiecare s-a dedicat cu pasiune unui domeniu anevoios, de mare anvergură şi numai minore accidente biografice sau probleme triviale ori stupide neatenţii şi nevinovate greşeli amână (ne simţim noi îndreptăţiţi să credem) proiectele noastre năucitoare. În plus, mulţi susţin ideea că lumea noastră îşi asumă false valori (nesocotindu-i pe ei, adică) şi că este o lume în care triumfă lichelele şi nu persoanele deştepte, muncitoare, cinstite. În toate acestea este şi ceva adevăr, pentru că destui profitori fără calităţi deosebite, leneşi incurabili şi indivizi obscuri lipsiţi de ambiţie fac progrese. Victoriile acelora ne par ridicole în raport cu ceea ce am fi putut realiza noi dacă soarta nu ne-ar fi fost potrivnică.

Ceva ne ţine, însă, laolaltă pe toţi şi ne face să ne considerăm un popor. După părerea mea, acel ceva este tocmai conştiinţa profundă, negată ipocrit de cei mai mulţi, că, bărbos sau nu, etern sau vremelnic, un Moş Crăciun totuşi există. Mie mi se pare evident dar nu ştiu de ce ne este ruşine să o spunem. Păi nu avem noi grijă ca, o dată pe an, să ne iertăm unii altora păcatele şi defectele, greşelile şi mizerabilele noastre crime? Altfel, de ce ni s-ar mai oferi daruri tuturor? Dragii mei nepoţi, scriu aceste rânduri pentru ca voi să nu vă lăsaţi înşelaţi de glumele inconştiente, prosteşti ale adulţilor. Chiar dacă nu îi veţi ieşi în cale cu braţele deschise, chiar dacă nu veţi învăţa poezii pentru el, nu trebuie să aveţi nici o îndoială! Moşul poate apărea la următorul colţ sau, vai, vă suflă în ceafă chiar acum, pentru că este doar cu un pas în spatele vostru.

Îmi trece prin minte, şi uite că sar de la una la alta, ce tulburătoare asemănare exista între mine, bunicul vostru, şi oamenii despre care vă vorbesc! Când veţi creşte mari şi veţi îmbătrâni, veţi descoperi şi voi frustrarea care macină omenirea. Şi chiar dacă îi voi supăra pe unii, trebuie să spun că spre deosebire de cei de azi, oamenii din povestea mea de Crăciun merită o stimă deosebită, pentru că ei se întrebau totuşi dacă nu cumva neşansa lor fatală de a fi pornit pe un drum greşit (luând de bune sfaturi fără temei, duşi de valuri care după un timp se netezeau de la sine departe de orice ţărm semnificativ, în pustietăţile nesfârşite ale nefiinţei ce ne înconjoară) nu constituia însăşi esenţa vieţii. O viaţă besmetică, aşa cum era ea odinioară. Eu însumi pe atunci, cum vă spuneam, nu făceam nimic altceva decât să beau pahar după pahar împreună cu viitoarele victime ale necruţătoarelor prădătoare ascunse în hăţişuri. Apoi, când cele din urmă îşi luau tributul de sânge, le ameninţam în gura mare că le voi demasca negreşit...

Urmau depresia, tristeţea, disperarea. Mă pierdeam, astfel, într-o anonimă majoritate. Dar asta a fost demult...

Când l-am cunoscut eu pe Moş Crăciun eram singur la masă şi în faţă doar cu un pahar cu apă minerală. Aş fi vrut să mă retrag cât mai devreme în camera mea, să mă odihnesc sau să îmi pun ordine în însemnările ultimelor zile. Ori iată că, în schimb, aveam să îmi petrec ceasuri bune în compania acestui personaj atât de scump la vedere, ocult, totuşi aievea... Negat azi prin glume şi chicoteli infantile de majoritatea adulţilor pe care îi ştiu.

De aici, din biroul meu de deasupra restaurantului „La Tanti Florica”, văd clar lucruri ce-mi păreau pe vremuri indescifrabile, găsesc cu uşurinţă răspunsuri la întrebări care cândva mă frământau chinuitor. Ar fi putut un om de altădată să evite nimicnicia, poziţa defensivă, starea de permanentă victimă raportându-se la altceva decât îi ofereau, cu o tâmpită încăpăţânare (scuzaţi-mi, vă rog, nevinovatele licenţe), acele timpuri? Desigur, oricine îşi poate pune aceste întrebări banale, la modul general, spre a se afla în treabă, dar eu o fac pentru că eventualele răspunsuri ar putea aduce o schimbare în modul de redactare a ultimelor pagini din adevărata mea operă, marea enciclopedie a prăzilor. Aceasta va fi o cu totul altfel de carte decât cea dedicată prădătorilor... Întrezăresc pe străzi, prin geamurile îngheţate, o forfotă prosperă, oameni care se grăbesc să achiziţioneze şi să înghesuie în sacoşele multicolore frumoase cadouri, care îşi zâmbesc şi se felicită şi apoi se îndreaptă mulţumiţi spre casele lor confortabile într-o naivă efervescenţă a sărbătorilor. Vine Moş Crăciun! îşi strigă unul altuia, nu avem timp de stat la taclale, şi aleargă clipindu-şi complice din ochi - că, adică, aiurea, nu vine, ho-ho-ho, e o ficţiune, de fapt noi facem toată treaba pentru frumoşii şi cuminţii noştri copii dar şi pentru iubiţi şi logodnice, pentru părinţii noştri înaintaţi în vârstă, cărora le-au mai rămas de trăit atât de puţine bucurii! Pun aici o întrebare retorică. O fi cum cred ei, dar atunci de unde răsar la capătul lumii, în nesfârşitul pustiu îngheţat, în căsuţele de turtă dulce prăbuşite sub enorme căciuli de zăpadă, pe sub molizii săraci în podoabe, darurile pentru cei uitaţi şi singuri, pentru năpăstuiţi şi orfani? Micile jucării cioplite din lemn şi vopsite cu îndemânare sau hainele călduroase, de lînă, cizmele moi, băuturile din sticle verzi, neetichetate, de unde vin? Acestea sunt, de fapt, nişte lucruri ieftine, ar spune cineva, lipsite de orice valoare. Aşa este. Totuşi, insist! Cine a lăsat în zăpadă urmele stranii ce par ale unei sănii trasă de reni şi, pe cer, puzderia de minuscule stele strălucitoare?

Căci deasupra fiecărui brad, oricât ar fi de modest, sclipeşte palid şi trist o steluţă chiar şi în zilele noastre şi se aude, de îndată ce ne luăm inima în dinţi şi tăcem pentru o clipă, clinchetul clopoţeilor de la sania lui Moş Crăciun. Vă sfătuiesc, dragii mei, să nu ignoraţi aceste semne şi să o luaţi la sănătoasa dacă vreţi să trăiţi fericiţi până la adânci bătrâneţe...

Cum pot fi chiar şi părinţii voştri atât de superficiali şi atât de neglijenţi încât să nu îl ia în serios pe Moşul? Sărmanii oameni... Umile prăzi... Biete sărbători...

Dar să revin la chestiune, la povestea în sine, pe care bineînţeles că o aşteptaţi cu nerăbdare... Imediat! Imediat! Staţi să îmi trag sufletul!

Însă nu înainte de a mărturisi că, modelat de ciudata mea viaţă şi de îndelungatul exerciţiu al scrisului, eu însumi nu simt deloc nevoia să mă grăbesc. Mă cunoaşteţi deja şi înţelegeţi cât de mult îmi place să-mi pregătesc meticulos prezentarea fiecărei idei, să urmăresc, înainte de orice, jocurile de umbre pe care gesturile largi care îmi însoţesc gândurile - adeseori reflectate de tremurul buzelor, de şoapte slabe, de strigăte înfundate, căci viziunile, obsesiile şi sentimentele mele se cer exprimate deodată, ca nişte fiinţe independente care mă împresoară şi trag de mine în toate părţile – le aruncă pe zidurile morfolite de noaptea care se apropie atât de repede în acest anotimp. Ele vin laolaltă, la pachet, cum s-ar spune, cu o grămadă de amintiri chinuitoare sau delicate, alinătoare, din care eu ar trebui să descifrez semnificaţia acestei poveşti sau chiar (o spun inflamat de vanitatea obişnuită a oricărui scriitor) semnificaţia tuturor lucrurilor...

În timp ce scriu aici, în micul meu birou de deasupra restaurantului „La Tanti Florica”, mă gândesc la toţi cititorii mei. Cine sunt? Ce aşteaptă ei de la această poveste? Dacă nu aţi ghicit încă, am să vă spun! Cititorii mei sunt prăzile gustoase pe care le devoră fiarele din marea mea enciclopedie! Grup din care fac parte, adaug cu o extraordinară părere de rău, şi toţi copiii, adică şi voi, nepoţii mei! Voi sunteţi cei care, încă atât de mici, aşteptaţi cu ochii măriţi de curiozitate să aflaţi despre ce este vorba în continuare şi vreţi să vi se confirme cele mai sinistre bănuieli şi să vi se adeverească visele cele mai urâte! Nici o problemă! Aceste aşteptări vă vor fi, fatal, împlinite. Chiar dacă nu puteţi citi încă, vă citeşte Simina şi, primind forma unor impulsuri chimice subatomice absolut nedetectabile ori a unor imperceptibile frânturi energetice, rândurile mele vă sunt transmise astfel încât în căpuşoarele voastre, în care este rezervat de la bun început un loc bine delimitat pentru amintirea bunicului, se ivesc imagini. Sunt supradimensionate sau minuscule, uneori lipsite de consistenţă, sunt vii şi de nestrunit, sunt înspăimântătoare şi încep să populeze, iată, o primă cărare pe care să păşiţi spre fantastica lume a lui Moş Crăciun. Lumea în care trăim...

Nepoţii au această magică însuşire de a iniţia turbioane din care brusc planete nebune sub forma unor mese de biliard se detaşează cu măreţie, se inundă cu ape sinilii, se lăfăie într-o atmosferă de azot şi arome de fructe exotice (e Crăciunul)... Se ştie că nepoţii pot vedea chiar şi ceea ce bunicii încă nu vor să le arate; dacă le place, râd şi ţipă şi mai cer o porţie (o fac cu o foame de nedescris, cu o adorabilă lăcomie) şi încă una şi încă... şi în plus... dacă se mai poate. Alteori tac meditativi în timp ce imaginile dispar cu un pocnet neauzit, ca bulele de săpun. Da, e timpul să povestesc continuarea...

După ce se ospătă cu bunătăţile de pe masă, mulţumit, Moş Crăciun râgâi discret şi îşi desfăcu paftaua centurii. Ceru încă un rând de băutură şi îşi aprinse o ţigare subţire, învelită în foiţă de aur. Fumul mirosea a cozonac. Să ştii că mi-ai dat ceva de furcă până te-am găsit, te mişti repede şi neauzit, nu laşi urme, eşti precaut ca o fiară, hohoti personajul. Este, desigur, apanajul tinereţii... Şi barba ta, iată, e încă neagră!... Nu vrei un desert? mă întrebă el. Ai ochii strălucitori şi dinţii ascuţiţi, îmi spuse Moşul. Te-am văzut cât de precis ai sfâşiat şi ţi-ai devorat friptura... Poate pofteşti nişte ciocolată de casă. Sau ţi-ar plăcea să clănţăni câteva pricomigdale...

Ceva supărător răzbătea din vorbele lui şi, deşi pricomigdalele mi-ar fi surâs, m-am decis să comand ceva mai uşor de mestecat, ceva care să nu necesite utilizarea unei dentiţii puternice. Devenisem defensiv, ceea ce mă enerva şi îmi crea un disconfort penibil, dar nici nu vroiam să-i confirm bătrânului ceea ce îmi păruse a fi, cumva, o acuzaţie voalată la adresa ferocităţii unora dintre noi, greu de ascuns în timpul cinei. Aşa că m-am prefăcut a fi nesigur pe instrumentele mele. O porţie de clătite cu brânză, i-am cerut eu chelnerului, al cărui nas între timp se învineţise vizibil şi care abia se mai ţinea pe picioare, părând că este gata-gata să se prăbuşească în orice clipă lângă masa noastră. Înţelegeţi, dragii mei nepoţei, ce vreau să spun? Chelnerul era lână! Nu avem decât clătite cu gem, se răsti el, dar Moş Crăciun îl privea cu o blândeţe şi cu o înţelegere atât de mari încât imediat individul dădu înapoi şi începu să se bâlbâie penibil. Bine, bine... Îmi dau eu seama cum pot să scot gemul... Dar cum să le umplu, pe urmă, cu brânză? Asta nu prea ştiu...

Aşa cum el mă radiografiase pe mine, nici eu nu mă ocupasem, în timpul festinului, numai cu mestecatul. Îl studiasem pe moş cu atenţia îndelung exersată a cercetătorului, îl scanasem centimetru cu centimetru, de la cizmele grele şi îmblănite până la moţul pufos al fesului mare, de bumbac, pe care şi-l scosese de pe cap, aşezându-l cu o grijă pedantă lângă şerveţel. Îi observasem unghiile tocite şi moi, inofensive, întrebându-mă cum de-şi mai putea scărpina cu ele bărboiul sau mustaţa stufoasă, îngălbenită de nicotină. Avea ochii miopi albaştri şi spălăciţi. Un pulovăr vechi dar de calitate, din lână Shetland, i se lăbărţa pe burta gogonată, făcând ca umerii să-i pară încredibil de înguşti. Era şi mare, impresionant, dar în acelaşi timp şi povârnit, vârsta-i incredibilă i se citea uşor pe pielea pătată, plină de riduri, pe obrazul brăzdat de vinişoare roşii sau în smocurile de păr caraghioase care îi creşteau în urechi şi în nări. Toate acestea îmi adormiseră cumva vigilenţa, consolidaseră o încredere nejustificată în Creatură, astfel încât, în cele din urmă, când îmi făcu pe neaşteptate cea mai ciudată şi mai periculoasă propunere din viaţa mea, am acceptat-o fără să ezit nici o clipă, ca pe un lucru firesc şi de la sine înţeles, ba chiar cu o nedisimulată bucurie. Dacă mă gîndesc bine, este posibil să fi şi aplaudat încântat şi să fi tropăit, mulţumit, aşa cum ar făcea oricare dintre noi de Crăciun dacă am primi chiar darurile la care am râvnit, daruri atât de frumoase şi de costisitoare încât ar fi un miracol sau o nebunie să ni se întâmple nouă cu adevărat una ca asta. Crezi că vei găsi vreodată singur fiarele pe care le cauţi? Îţi doreşti să le vezi cu cu propriii tăi ochi? Hai atunci până afară, cu mine, îmi spuse Moş Crăciun. Sunt câteva chiar aici, prin apropiere. Poate că ar fi trebuit să ţi le arăt mai demult, dar te mişti atât de repede şi am fost atât de ocupat să împart trenuleţe, păpuşi, beteală şi globuri strălucitoare... Îşi puse pe umeri mantaua-i verde, în timp ce şi eu îmi strângeam fularul în jurul gâtului, uimit şi fericit ca un copil, cum v-am mai spus.

Am urcat pe deal, printre stejarii şi arţarii desfrunziţi care scârţâiau uşor, atinşi de câte o pală de vânt. Nu ninsese aproape deloc şi doar ici şi colo, în câte-o afundătură a terenului, la intrarea câte unei galerii de vulpe, străluceau slab mici covoraşe de zăpadă care scăpaseră soarelui darnic de peste zi. Moşul gâfâia decent în urmă şi fumul aromat al ţigărilor lui îmi gâdila nările. La un moment-dat m-am oprit, să mă odihnesc şi să-l las să mă ajungă. Probabil că se oprise şi el să-şi tragă sufletul, pentru că de la o vreme paşii nu i se mai auzeau prin covorul de frunziş şi crenguţe uscate. Liniştea devenise copleşitoare şi, pe măsură ce mă obişnuiam cu întunericul, contururile arborilor, sclipătul stelelor, geamătul brizei coborând povârnişurile pustii căpătau dimensiuni halucinante.

Sigur că întâlnirea mea cu Moş Crăciun, dragii mei nepoţei, mi-a marcat viaţa. Am analizat, de atunci, orele, minutele, secundele petrecute împreună cu el, fiecare cuvânt care s-a rostit, fiecare gest şi fiecare ridicare din sprânceană; am făcut asta de sute şi de mii de ori. Mintea mea s-a desprins anevoios de fascinaţia acelei întâmplări. De aici, din biroul meu de deasupra restaurantului „La Tanti Florica”, văd azi mult mai clar lucruri ce-mi păreau pe vremuri indescifrabile şi găsesc cu uşurinţă răspunsurile la întrebările care cândva mă frământau chinuitor. Înţeleg ruptura pe care a marcat-o în viaţa mea îndeplinirea obsedantei mele dorinţe şi refuz să îmi mai doresc ceva cu ardoare. În ziua de azi adulţii, şi printre aceştia părinţii voştri, au proiecte perfect puse la punct, care rezolvă într-un mod calculat situaţia condiţiei umane. Îi caracterizează şi este contradictoriu. Poate părea contradictoriu. Asemenea proiecte ar făcea inutilă, ho-ho-ho, existenţa lui Moş Crăciun, nu-i aşa? Am scăpa, prin astfel de proiecte, de Moşul şi de teribila lui ameninţare. Dar lucrul acesta nu este posibil. Poţi să scoţi gemul din clătite, dar cât de dibaci poţi fi ca să introduci, fără să le distrugi, altceva? Mi se pare util, în acest sens, să vă vorbesc despre rănile care mi s-au vindecat atât de greu sau despre golul pe care mi l-a lăsat în suflet împlinirea acelei dorinţe, pe care, desigur, numai Moş Crăciun a înţeles-o cu adevărat, dar aşa cum ştiu că în căpuşoarele voastre există un loc bine delimitat, destinat amintirii bunicului, ştiu şi că ar putea fi o greşeală din partea mea să vă explic chiar totul. Noi, bărbaţii adevăraţi, trebuie să acceptăm ideea că oricât ar fi de simple, de cunoscute, de banale, unele adevăruri se cer descoperite mereu de fiecare dintre noi. Vă va fi mult mai uşor dacă vă ascundeţi de Moş Crăciun. Dacă gândiţi şi dacă experimentaţi singuri. Eu însumi, când l-am cunoscut, aflasem deja aproape tot ce ar fi putut să mă intereseze dar nu ştiam încă. Daţi-l dracului! În plus, se apropie miezul nopţii. Somn uşor. Dacă sunteţi prea speriaţi şi nu puteţi adormi, faceţi ca mine, imaginaţi-vă că planeta locuită de noi este o uriaşă masă de biliard pe care destinele noastre se rostogolesc şi se ciocnesc haotic unul de altul.

Drumul spre casă

2010-12-06T10:26:00.006+02:00

Soarele

Apa

Salcia Angelei

La masă cu Jack